Gabriela Radu recomandă să fim atenţi la cum este întocmit contractul de muncă atunci când urmează să-l semnăm. Timpul de lucru, salariul, durata concediului de odihnă, plus eventuale clauze sunt principalele elemente care nu trebuie ratate când parcurgem cele două pagini şi jumătate ale contractului tip.
Mai mult, inspectorul general de stat specifică faptul că un contract trebuie semnat întotdeauna înaintea începerii activităţii şi că, inclusiv perioada de probă trebuie susţinută de un act. Pentru orice nereguli întâlnite la locul de muncă, angajatul se poate adresa Inspectoratelor Teritoriale de Muncă sau Inspecţiei Muncii, care, conform legii, în maximum 45 de zile trebuie să ofere un răspuns.
La ce trebuie să fim atenţi când semnăm un contract?
În primul rând, trebuie să fim atenţi la cum este întocmit contractul. Să fim atenţi să avem trecute timpul de lucru, perioada timpului de lucru, salariul, durata concediului de odihnă, dacă lucrăm în schimburi sau de noapte. De asemenea, trebuie să ne uităm la toate clauzele contractului. Un contract trebuie citit de la cap la coadă foarte atent şi semnat împreună cu angajatorul de faţă. Acest contract se încheie înaintea începerii activităţii. De exemplu, o persoană după ce se prezintă la un interviu şi a luat concursul, trebuie să semneze contractul înainte să înceapă să muncească. Apoi, contractul de muncă trebuie introdus în Registrul General al Salariaţilor şi transmis la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM).
Ce clauze sunt cel mai des întâlnite într-un contract şi la care să fim atenţi?
Fiecare element al contractului este important. Referitor la clauze, consider că angajatul trebuie să fie atent la cele de neconcurenţă dacă sunt prinse în contract. În plus, trebuie urmărite cele care vizează sănătatea şi securitatea muncii, dacă se va lucra în condiţii cu risc mare. Nu în ultimul rând, trebuie văzute şi ce sporuri poate primi, pentru că sunt anumiţi angajatori care dau sporuri pentru limbă străină sau pentru folosirea calculatorului. Deci, trebuie să fie foarte atent la ce semnează. Eu aş recomanda tuturor să citească integral contractul de muncă şi apoi să-l semneze. Sunt două pagini şi jumătate, conform modelului-cadru, dar este bine să fie citit pentru a şti ce ne aşteaptă.
Cum îşi pot da seama angajaţii dacă contractul este corect înregistrat şi îi sunt plătite toate contribuţiile?
Angajatul poate să-i ceară angajatorului să-i dea un număr contractului din Registrul General al Salariaţilor sau o adeverinţă că este salariat. De asemenea, angajatul poate cere o copie după tot dosarul său de personal. Angajatorul, conform HG 161/2006, modificată şi completată, are obligaţia ca la cererea scrisă a angajatului să-i înmâneze copii din dosarul său. În plus, un exemplar din contract trebuie înmânat angajatului.
Unde poate un angajat să facă o reclamaţie?
O reclamaţie poate fi făcută la Inspectoratul Teritorial de Muncă în raza căruia angajatorul are sediul social sau chiar şi la Inspecţia Muncii, la sediul central, de pe strada Matei Voievod, Bucureşti. Aici, un angajat poate face o sesizare în ceea ce priveşte relaţiile de muncă sau sănătatea, respectiv securitatea în muncă.
Când recomandaţi ca un angajat să recurgă direct la o petiţie adresată inspectoratelor?
Atunci când simte că îi sunt încălcate anumite drepturi.
Nu ar fi mai bine, cel puţin în primă fază, să poarte o discuţie cu angajatorul?
O conciliere între angajat şi angajator ar fi normal să fie ca şi o negociere. Dar, de foarte multe ori, angajatorii nu stau la discuţii. Din sesizările pe care le primim, şi eu le citesc pe toate, angajatorul nu prea stă să discute cu fiecare angajat în parte. Şi, atunci, angajatul se simte frustrat şi trebuie să spună undeva că îi sunt încălcate anumite drepturi.
Cum ar trebui scrisă o cerere şi ce ar trebui punctat în ea? Există un anumit tip de reclamaţie?
Nu neapărat, dar avem şi nişte formulare tip de cerere de petiţie, în care trebuie specificat numele reclamantului, unde lucrează şi ce anume are de povestit. În general, recomand să fie scrise scurt şi la obiect, dar, indiferent de mărimea unei cereri, noi le citim integral. Apoi, un răspuns vine cel mult în 30 de zile, cu posibilitatea de mărire cu 15 zile.
Care este parcursul unei reclamaţii odată ajunsă la dumneavoastră?
În primă fază, cererea ajunge la mine, iar apoi o repartizez Biroului de comunicare şi relaţii publice, iar acolo, este trimisă unui inspector de muncă care va răspunde de soluţionarea ei. Dacă este cazul, inspectorul va face un control, iar dacă reclamaţia priveşte o firmă dintr-un alt judeţ, rugăm inspectorii din teritoriu să realizeze controlul, urmând a ne trimite toate actele. Pe baza lor, răspundem petentului.
În ce măsură, angajatului îi este respectat anonimatul, astfel încât să nu întâmpine probleme cu angajatorul?
Întotdeauna, pentru că avem o obligaţie, prin legea de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, de a păstra confidenţialitatea persoanei care face reclamaţia sau sesizarea.
Aţi avut presiuni din partea angajatorului pentru a afla cine este reclamantul?
Nu, dar dacă angajatorul are foarte puţini salariaţi şi ştie că i-a plecat unul sau a avut nişte discuţii cu anumiţi angajaţi, poate bănui.
Unde se poate informa un angajat asupra drepturilor sale?
Atât la Inspecţia Muncii, cât şi la ITM-uri, un angajat poate cere să fie accesat Registrul Salariaţilor pentru a afla dacă este salariat undeva. În ce priveşte alte drepturi, angajaţii pot primi informaţii de la inspectoare pe baza unei cereri scrise, de preferat.
Care drepturi sunt cel mai des încălcate de către angajatori?
Neplata salariilor la termen sau deloc este des întâlnită în reclamaţii. Apoi, angajatorii nu acordă concediul de odihnă în întregime, compensaţiile aferente şi nu plătesc orele suplimentare, plus că nu le evidenţiează.
Care sunt principalii vinovaţi în aceste situaţii?
Referitor la neplata salariilor, vina este doar a angajatorilor. La neplata orelor suplimentare, trebuie cunoscut faptul că angajatorul trebuie să ceară acordul salariatului pentru efectuarea acestor ore. Iar, cum angajaţii nu cunosc acest drept, fac ore suplimentare fără a completa un formular, astfel, neexistând vreo evidenţă în condici sau foile de prezenţă colective.
Astfel, este foarte greu pentru un inspector să depisteze aceste probleme, doar dacă, în urma unei reclamaţii, poate merge la firmă în afara programului şi să găsească anumiţi salariaţi care fac ore suplimentare nedeclarate. Dar, vreau să vă spun că, pe baza unei declaraţii pe care noi o luăm angajatului, foarte greu declară că lucrează peste program. Aici este vorba şi despre o frică, deşi testele la firmă realizate de inspectori nu sunt nominale. De exemplu, am făcut un control în câteva bănci mari precum Banca Comercială, Raiffeisen, şi nimeni nu a declarat că lucrează peste orele de program, decât atunci când i-am găsit după anumite ore.
Cum este demarat un control? Pe ce căi poate fi programat?
Avem un plan de control, dar prioritate au sesizările, care sunt în număr mare la nivelul fiecărui judeţ. Pe site-ul Inspecţiei Muncii poate fi găsit programul-cadru de control care este o largă viziune a ceea ce se întâmplă, unde sunt programate campaniile, iar plecând de la acestea, fiecare inspectorat îşi planifică controalele în funcţie de industriile din zonă, sezon etc.
Ce campanie aveţi în derulare în perioada aceasta?
Avem un program numit „O zi pe săptămână – Munca la negru”, prin care urmărim depistarea şi combaterea muncii nedeclarate. În cadrul acestui proiect, fiecare judeţ îşi alege câte un domeniu, unde vor face verificări. De exemplu, un ITM din teritoriu poate să-şi aleagă o zi, în care să verifice toate magazinele en-gros dintr-o zonă anume. Acolo sunt luate declaraţii, iar, în cazul în care patronul lipseşte, sunt lăsate înştiinţări. Mai mult, la începutul anului acesta, am făcut pentru prima oară în istoria Inspecţiei un control mixt, în care am mutat inspectorii de muncă dintr-un judeţ în altul.
De ce aţi ajuns la această metodă?
Am ales această variantă, în ideea că mare parte dintre inspectorii proveniţi din judeţele mici sunt învăţaţi cu firmele. Iar atunci, am hotărât să mai facem o rotire a personalului şi să vedem ce se poate întâmpla. Pot să zic că am avut un succes în acea zi, pentru că am găsit 320 de persoane care munceau fără forme legale şi am dat amenzi în valoare de 1.424.000 lei.
Acesta poate fi considerat un succes?
Eu zic că da, pentru că amenzile au fost în număr dublu faţă de o zi obişnuită.
Dar nu aţi găsit prea multe nereguli?
Trebuie să le depistăm şi, tocmai din acest motiv, am realizat acest demers cu oameni din alte zone. O să mai urmeze astfel de campanii, dar nu sunt anunţate. Oricum, aşteptăm să se încălzească vremea pentru a merge pe construcţii, un sector în care munca la negru este folosită. În general, în muncile mai necalificate sunt găsite cele mai multe persoane fără forme legale.
Mai devreme, vorbeaţi despre creşterea numărului reclamaţiilor.
Este adevărat, pentru că populaţia are mai multă încredere în instituţia noastră. La nivelul tuturor inspectoratelor şi Inspecţiei Muncii, sunt înregistrate peste 50.000 de petiţii pe an. Cele mai multe sesizări le primeşte ITM Bucureşti.
Ce recomandări aveţi pentru angajaţi în 2011?
Prima schimbare a anului acesta a fost elimarea carnetului de muncă. Astfel, eu recomand unui angajat să fie foarte atent ce contract semnează, plus că trebuie să citească cu atenţie ştatul de plată, pentru a şti ce a semnat. De asemenea, să ceară ori de câte ori crede că este nevoie o adeverinţă angajatorului, în care să fie specificat că este salariat şi că îi sunt plătite contribuţiile.
