Aproape o treime din terenul arabil al României nu mai aparține românilor. Asociațiile fermierilor strâng semnături pentru ”naționalizarea” terenurilor vândute străinilor

Mai multe organizaţii ale fermierilor din România strâng semnături pentru declararea pământului agricol drept patrimoniu naţional, astfel încât străinii să nu-l mai poată cumpăra. Sunt vizaţi vest-europenii, care cumpără cele mai fertile terenuri din ţară.

Suprafața agricolă a României este de 14,8 milioane de hectare, însă doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile.

Peste 2,8 milioane de hectare de teren agricol, ai căror proprie­tari nu sunt români, sunt considerate pier­dute de către preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Laurenţiu Baciu. „Dacă am raporta la ţările din vecinătate, ar reprezenta cât un stat“, a men­ţionat acesta. Laurenţiu Baciu vorbeşte despre concurenţă ne­lo­ială. „Agricultura privată în România e foarte tânără, are în jur de 25 de ani. Sectorul privat e decapitalizat. Statul n-a făcut decât câteva procente, în raport cu alte state dezvoltate, care ajută agricultura“, a susţinut preşedintele LAPAR.

În acest context, fermierii autohtoni nu pot ţine pasul, la achiziţionarea de pământ, cu străinii care vin în România. „Nu pu­tem cumpăra, chiar dacă vrem. Nu avem cu ce. Băncile nu ne ajută, pentru că nici ele nu sunt româneşti şi n-au interesul să o facă. Vin acele fonduri de investiţii ce fac bişniţă cu pământul românesc. Ele nu vin nici să facă protecţie socială, nici să furnizeze siguranţă alimen­tară. Iau fără nici o problemă, pentru că au bani“, a motivat Laurenţiu Baciu de ce se impune o protecţie pentru agricultorii români.

Capital investit vs bişniţă cu pământ

Costel Caraş e caustic. „Mie-mi place că se apropie alegerile şi începem cu treburi de-astea. Eu urlu de ani de zile că facem o mare tâmpenie, şi nu numai eu, mulţi. Nu ne ascultă nimeni, ba ne mai şi înjură lumea, că suntem naţionalişti idioţi, iar acum s-au găsit toţi, inclusiv domnul Cioloş“, a menţionat pentru „România liberă“ fer­mie­rul. Totuşi, italianul nu poate să ia pământul cu el într-un camion, să-l ducă în Italia. „Da“, răspunde Caraş, „dar îl îngrădeşte, nu te mai lasă să intri pe el, urcă toată producţia în TIR şi o duce în Italia. Într-o situaţie specială, produci, vinzi, sunt banii tăi, dar marfa e a noastră – asta ar trebui făcut“.

Ciudat e că şi adversarii îngră­di­rii drepturilor străinilor de a cum­­pă­ra terenuri agricole, şi adepţii iniţiativei sunt de acord asupra unor lucruri. „Oricum, un străin nu poate să-și ia pământul și să plece cu el acasă“, revine asu­pra argumentului menţionat Cristian Păun, conferenţiar universitar la Facul­tatea de Relaţii Economice Internaţionale din ASE. „Dacă vrem să privim pă­mântul ca resursă autentică, cel ce in­ves­tește în el sau îl cumpără – nu mai contează, tot aici rămâne, fiind, spre deosebire de profit, mai greu de transferat într-un paradis fiscal și, deci, mai ușor de taxat“, este de părere Cristian Păun.

Capitalul investit, chiar dacă ar proveni din străinătate, spune universitarul, „ar ridica masiv pro­ductivitatea medie a culturilor agricole (care acum e la jumătatea mediei europene) și ar transforma agricultura într-un vector autentic de dezvoltare. Ideea aceasta, cu blocarea străinilor, are alt scop: menținerea cererii pentru terenuri la un nivel relativ scăzut, care să nu ridice exponențial prețul terenurilor“.

Liderul LAPAR, Laurenţiu Ba­ciu, numeşte comerţul cu te­re­nuri „bişniţă cu pământul românesc“. Un investitor străin „ia pă­mântul cu 2.000 de euro, apoi ne propune să-l cumpărăm cu 6.000 de euro“, în condiţiile în care singura soluţie de a rămâne în afacere a fermierului e de a se dezvolta. „Suntem obligaţi să ne extindem pentru a putea rezista pe piaţă. Noi, acum, în situaţia asta, nu ne putem extinde, pentru că nu putem sta la masă la ceea ce înseamnă preţul“, atrage atenţia preşedintele LAPAR.

Însă dezvoltarea prin cum­pă­ra­rea de suprafeţe tot mai mari de teren nu mai e soluţia, în vi­ziunea economiştilor occidentali. În cartea sa „Sfârşitul hranei“, jurnalistul american Paul Roberts vobeşte despre „principiul benzii de alergare“: cu cât cumperi mai mult teren, scazi tot mai mult preţul, iar angrosistul nu se opreşte niciodată din presiunea sa pe preţ şi la un moment dat tot falimentezi.

Hectarele ascunse

Fermierii susţin că situaţia e mai gravă decât apare în documentele oficiale, pentru că străinii deţin oricum mult mai mult teren decât ce e legal în contractele făcute, pentru că multe suprafeţe sunt cumpărate prin intermediari, pe numele soţiei de exemplu, care e cetăţean român. „Cred că ne-am trezit foarte târziu. Asta ne mai rămăsese ca avuţie: pământul. În Constituţie ar trebui stabilit ceva. Orice poţi să produci pe lumea asta, dar pământ nu“, a subli­niat, pentru „România liberă“, Costel Caraş.

Laurenţiu Baciu oferă o ipoteză. „S-ar putea să vă treziţi, spre exem­plu, în zona Timişoarei (de acolo a pornit vânzarea terenurilor, cu ajutorul celui mai mare ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu) cu o enclavă italiană. În Bo­toşani, nemţii, danezii – la fel. În sud (s-au luat numai terenurile cele mai bune) asemenea. N-au atacat zona colinară a Moldovei, cea mai proastă, pe care o luase Adrian Porumboiu. Străinii s-au dus în Bărăgan, unde e humus 6, în Botoşani, la fel, pe Câmpia de Vest, din Banat până la Satu-Mare“, a avertizat Laurenţiu Baciu.

Ce se întâmplă în UE. Ţara Sistemul de vânzare a terenurilor

• Ungaria

Numai rezidenţii UE pot cumpăra, înscrişi într-un registru de stat. Măsurile Budapestei au stârnit discuţii aprinse cu Bruxelles-ul.

• Bulgaria

Persoanele fizice sau firmele trebuie să fie rezidente de cel puţin cinci ani. Sursa banilor e declarată la notar.

• Germania

Investitorul trebuie să demonstreze că vrea să folosească terenul în scopuri agricole.

• Lituania

Statul și vecinul agricultor au drept de preempţiune.

• Franţa

O instituţie de stat, SAFER, cumpără terenuri fărâmiţate şi le comasează. Nu sunt restricţii la cetăţenii UE. Cine cumpără de la SAFER trebuie să ia o suprafaţă mare şi e verificat la sânge.

Puţină inginerie legislativă

O parte dintre fermieri consideră că acţiunile de stopare a vânzării de pământ agricol pentru străini vin deja prea târziu. „Trebuia s-o facem mult mai din timp, acum nu prea mai văd cum ar fi posibil“, apreciază Costel Caraş, arătând că „e total aiurea, după ce ai vândut spre 40% din teren. Pe ceilalţi, care vor să mai cumpere, nu‑i mai laşi? Cu cei ce-au cumpărat ce faci? Nu putem să mai punem mari oprelişti“.

Şi totuşi, agricultorul crede că pot fi folosite soluţii de inginerie legislativă, precum cele propuse de profesorul de agronomie Avram Fiţiu, de la Cluj: „filtre“ la achiziţionarea terenurilor, ca în alte state. Fermierul să fie „impulsionat să vândă aici, nu în Italia, pentru că e mai rentabil, câştigă astfel mai mult“, ori „să creăm, tot aşa, o pârghie economico-financiară, să ia românul pământul şi să facă anumite lucrări“ sau poate „o firmă mixtă şi creăm facilităţi, iar dacă italianul vrea să vândă partenerului român, acesta are drept de preempţiune. Ori poate eu, stat, am bani, am un stoc şi vreau să cumpăr pământ“.

Totuşi, într-un interviu în exclusivitate pentru „România liberă“, Avram Fiţiu a atras atenţia că nu e vorba neapărat despre achiziţionarea de suprafeţe mari de terenuri de către străini, ci şi de către români. „E dureros emoţional că e străin, dar e acelaşi lucru dacă cumpără (suprafeţe mari – n.n.) şi un român, pentru că aceasta creează presiune pe preţ“. Azi, preţul e la 7.000-8.000 de euro pe hectar la Nădlac sau Curtici. În ultimii patru ani, acesta a plecat de la 3.000 şi câştigă 1.000 de euro pe an, spune Avram Fiţiu, profesor de agronomie la Cluj.

O doctrină la care s-a renunţat de câteva secole

„Ultimul ţăran, care acum cinci ani poate mai avea o şansă să cumpere pământ, mâine, la 10.000 de euro, n-o să mai poată cumpăra. Nu mai poţi înlocui în piramida vârstelor ramura bătrână, care azi în România (în mediul rural – n.n.) e 90%, cu ramura tânără. Agricultura în România nu mai are viitor“, susţine Avram Fiţiu.

Dar a crede că o barieră protecționistă te salvează de neputința de a te angaja în procese productive concurențiale, bazate pe mecanisme de piață, e o iluzie, a atras atenţia şi conferenţiarul universitar Cristian Păun, explicând că „e aceeași luptă inutilă ca și cu capitalul «străin». Introducerea naționalismului în probleme economice e foarte periculoasă și costisitoare. Gândirea economică demult a renunțat la astfel de abordări, care au dominat-o acum câteva secole (mercantilismul economic). S-a dovedit teoretic, dar și empiric, că e contraproductiv să gândești așa“.