Ce sanse ai sa recuperezi pierderile daca ai cumparat actiuni la preturi maxime istorice si, incapatanat sa crezi in revenire, n-ai vandut cand inca nu era prea tarziu? Cum te ajuta imbunatatirea mediei si cati bani te costa aceasta "reparatie"? Am facut cateva calcule pe portofoliul unui investitor ramas captiv din vara anului 2007, iar concluzia este dura: omul s-a resemnat si a acceptat ca banii sunt definitiv pierduti!
Increzator in steaua sa de speculator, omul – incepator, de altfel – a cumparat niscaiva actiuni in vara maximelor istorice de la bursa (BVB), in anul 2007, cu putin timp inaintea declansarii crizei financiare din SUA. Cand a inceput scaderea, n-a vandut cu speranta ca preturile isi vor reveni. Doar ca actiunile au scazut si mai mult. "Cumpara acum, iar cand piata se intoarce, vei avea o medie mai buna", i-au spus cativa amici la fel de "experimentati". Convins ca intra la minime temporare si ca dupa revenire va da lovitura, omul a bagat alti bani. Iar preturile au scazut si mai mult. "Buseala", cum o numeste el, din toamna anului 2008 l-a pus putin pe ganduri. Totusi, fire optimista, a ramas cu actiunile in portofoliu. "Voi fi investitor pe termen lung", si-a spus el ca sa treaca mai usor peste pierdere. Revenirea preturilor, din 2009, i-a mai dat ceva sperante. Din cand in cand, la discutiile cu amicii il mai intreaba cate unul cat de lung va fi termenul si daca n-ar fi fost mai intelept sa fi ales banca in locul bursei.
Cu speranta inca la cote bune, investitorul nostru a mai cumparat anul trecut cate ceva, dar putin, pentru ca media lui sa devina repede profitabila. In acest punct ne-am apucat impreuna de calcule. Ne-am oprit asupra a doua companii din tot portofoliul: una din domeniul serviciilor pentru industria energetica, cealalta din industria alimentara. Cazul primei companii: investitorul are 20.000 de actiuni, pentru care a platit (cu tot cu comisioanele brokerului) un pret mediu de 0,53 lei/actiune. Fata de pretul la zi din piata (n.r. – 0,3750 lei), are deja o pierdere de 30%. Ca sa recupereze doar banii investiti (deci la randament zero), ar trebui ca pretul actiunii sa creasca cu 43%. L-am intrebat cat ar fi randamentul la care ar fi dispus sa vanda tot pachetul sau, cum se spune in piata, sa lichideze pozitia. "M-as multumi cu 10%", spune el (in paranteza fie spus, e un randament in pierdere pentru perioada in care banii blocati la bursa ar fi putut sta intr-un depozit bancar).
Facem socotelile si ajungem la urmatoarele doua variante: fie asteapta o crestere a pretului de 57% fata de cat este pretul la zi, fie, daca are bani si crede ca piata va fi de partea sa, mai cumpara "ca sa aiba o medie mai buna", cum ii spun din nou amicii. Numai ca aici lucrurile se complica un pic: la randamentul de 10% ar trebui sa dubleze numarul de actiuni pe care le are deja, iar efortul financiar ar fi consistent (inca trei sferturi din suma deja investita). Cum investitorul marturiseste ca nu mai are de unde sa scoata banii si, fript fiind, acum e mai rezervat, ii ramane fie sa reduca din randament (marcand astfel pierderea), fie, daca mai are rezerve de optimism, sa astepte cresterea de 57%.
Cazul celei de-a doua companii il pune si mai mult pe ganduri. Compania deruleaza o oferta publica si, probabil, urmeaza sa fie retrasa de pe bursa. Pretul din oferta a fost anuntat si este cu peste 60% mai mic decat pretul mediu pe care l-a platit investitorul. Pierderea e deci consistenta. Omul realizeaza ca nu mai poate iesi nicicum in castig si mai are un ultim zbucium: "Cum pot reduce pierderea?". Facem iarasi socotelile si constatam ca, daca ar vrea sa reduca procentul pierderii la jumatate – "imbunatatind media" –, ar trebui sa cheltuiasca inca o data pe cat are deja investit. Sta deci mai prost decat in primul caz. Morala: cand piata e ostila, pleaca si accepta pierderile mici, ca sa nu fii nevoit sa le inghiti pe cele mari cand e deja prea tarziu!
