Vlad Isac şi-a propus să strângă banii necesari pentru a putea studia dreptul la Harvard, alergând peste 6.500 de kilometri, distanţa dintre Viena şi Massachusetts, în doar 15 luni. Deşi nu este un atlet desăvârşit, a ales această variantă pentru a-şi susţine cauza, pentru că începuse să alerge în mod regulat cu câteva luni înainte de a demara campania, iar, în momentul în care a creat „running2harvard”, se pregătea să participe la primul său maraton.
Până acum, Vlad Isac a parcurs jumătate din distanţă, respectiv 3.600 de kilometri în 42 de săptămâni, urmând să-şi îndeplinească obiectivul până în septembrie anul acesta. Până atunci, prin aprilie, Isac aşteaptă răspuns din partea Şcolii Harvard la aplicaţia sa de înscriere, care a conţinut un CV, două scrisori de recomandare, o motivaţie personală, rezultatul la testul LSAT (Law School Admission Test) şi foaia matricolă (academic record) de la Academia de Studii Economice.
Povestiţi-ne despre proiectul „running2harvard”. Care este obiectivul şi de unde a început totul?
Ideea campaniei „running2harvard” a apărut în primele luni ale anului 2010. La începutul anului, am hotărât să încerc să îmi îndeplinesc visul de a studia Dreptul în Statele Unite. Era un vis ce s-a conturat în adolescenţă, dar pe care nu l-am urmat din diferite motive. Atunci, am considerat că studiile economice sunt mai accesibile şi mai realiste, însă, acum, am simţit că este necesar să mă întorc la dorinţa de a studia dreptul în contextul sistemului legal nord-american.
În aceste condiţii, am început să îmi fac temele despre universităţile de drept, costurile de studiu, paşii procesului de aplicare şi am decis să aplic, în principal, la Harvard Law School. Citind site-urile şi forumurile de specialitate, am realizat că va fi foarte dificil, iar şansele sunt reduse să fiu admis la o universitate de un asemenea calibru, dar am considerat că e un risc care merită să mi-l asum. În eventualitatea în care voi fi admis, cea mai mare piedică o reprezintă acoperirea costurilor, care, în medie, se ridică la peste 200.000 de dolari pentru cei trei ani de studiu, iar bursele şi metodele de finanţare pentru studenţii străini sunt destul de limitate.
Şi, aţi fost nevoit să găsiţi o soluţie.
Da, am început să mă gândesc la metode alternative prin care să adun o parte din banii necesari încă dinainte de a fi admis şi de a începe studiile. Aşa a apărut ideea de a alerga echivalentul distanţei dintre Viena, unde fac un stagiu de practică/traineeship, şi Cambridge, Massachusetts, localitatea în care se află Harvard Law School, iar întreaga aventură să se desfăşoare în cadrul unei campanii online pe care oricine, din orice colţ al lumii, să poată să o urmărească şi să poată să facă o donaţie în contul viitoarelor costuri de şcolarizare.
Dincolo de obiectivul de a aduna o parte din suma necesară studiilor, prin „running2harvard” îmi doresc şi să ofer un exemplu de „se poate”. Cu muncă, puţină creativitate şi perseverenţă se pot îndeplini obiective aparent imposibile şi inaccesibile. Nu trebuie să spunem „nu” din start ci, din contră, trebuie să spunem un „da” tare şi să facem tot ce ne stă nouă în putinţă cu toate resursele pe care le avem. Nu înseamnă că obligatoriu vom avea succes, cum nu înseamnă că obligatoriu eu voi fi admis la Harvard Law School şi „running2harvard” va fi un succes, dar astea nu sunt motive suficient de bune să nici nu încercăm.
De ce aţi ales alergatul pentru a vă susţine cauza?
Am început să alerg în mod regulat cu câteva luni înainte de a începe campania, iar în momentul în care am creat „running2harvard”, mă pregăteam să alerg primul meu maraton. Nu am fost niciodată un atlet şi nu făcusem până atunci nici un sport la nivel intensiv, însă îmi făcea plăcere să mă pregătesc pentru maraton şi, astfel, aveam un minimum de expunere. Prin urmare, alergatul a fost oarecum o alegere naturală şi mi-am asumat întregul proces ca pe o provocare fizică şi mentală.
În prezent, aţi alergat jumătate din distanţa propusă, dar ca sumă aţi strâns foarte puţin. În ce măsură aţi rămas la fel de entuziast în a ajunge la Harvard?
Faptul că până acum am alergat mai mult de jumătate din distanţa totală, dar am strâns doar o parte foarte mică din suma necesară este oarecum un lucru pe care îl anticipam. În jurul nostru sunt o mulţime de cauze şi oameni care au nevoie stringentă de sprijinul nostru, iar pe o scară a nevoii, „running2harvard” nu concurează cu astfel de cauze. Cred că sprijinul pe care cineva mi-l oferă prin intermediul campaniei este pentru că acea persoană crede că acesta este un proiect şi un drum ce merită încurajat şi susţinut. Este o investiţie, iar cel care investeşte trebuie să creadă că banii lui sunt bine plasaţi, că ei vor da roade, iar în cazul meu, că ei vor contribui cu adevărat la o educaţie solidă într-o instituţie de prestigiu. De aceea, rămân la fel de optimist că eforturile mele vor da roade, de îndată ce voi avea un răspuns pozitiv din partea universităţii.
În plus, pe măsură ce progresez în drumul meu, devin din ce în ce mai entuziast şi mai încrezător că este posibil. Iar, după ce voi primi răspunsul aşteptat, îmi voi concentra şi mai mult eforturile în această direcţie.
Nu v-aţi gândit să faceţi rost de suma respectivă într-un alt mod?
Pentru a suplimenta suma adunată din campanie, voi aplica şi la burse şi credite de studii. Oricum, dacă cererile pentru bursă sunt acceptate, acestea sunt parţiale şi acoperă doar o parte din costuri, iar pentru studenţii internaţionali accesul la credite de studii este restricţionat şi condiţionat de găsirea unui cetăţean american care să fie cosemnatar şi garantor al creditului. De aceea este necesară găsirea unor surse alternative de finanţare.
Ce reprezintă suma totală de 210.000 dolari?
Mai exact, Harvard Law School recomandă fiecărui student un buget minim de 216.000 de dolari. Această sumă reprezintă totalul fondurilor necesare acoperirii celor trei ani de studiu şi include taxa şcolară şi costurile minime pentru cazare şi cheltuieli curente.
V-aţi gândit la un alt plan, în caz că eşuaţi?
În afară de Harvard Law School, am mai aplicat la încă trei universităţi americane. Le-am ales pe fiecare din ele ţinând cont de oferta de studii, punctele tari ale fiecărei universităţi şi oportunităţile de practică oferite. Dar, mai întâi de toate, obiectivul rămâne admiterea la universitatea Harvard.
Totuşi, cum vă simţiţi după ce aţi alergat jumătatea distanţei propusă?
Atât fizic, cât şi mental mă simt excelent. Din punct de vedere fizic, cred că deja am trecut de cea mai grea perioadă, în care corpul a avut nevoie de timp să se obişnuiască cu numărul şi durata alergărilor. De asemenea, iarna este pe sfârşit şi, o dată cu vremea mai bună şi ziua mai lungă, mă aştept să am din ce în ce mai multă energie. În ceea ce priveşte tonusul mental, faptul că am trecut de jumătatea distanţei înseamnă foarte mult. Mi-am demonstrat mie însumi că am putut să ajung până aici şi mă face încrezător că peste câteva luni voi trece şi linia de sosire.
Cum aţi ajuns în Austria?
În timpul studiilor universitare, mi-am dorit să am parte de experienţă internaţională de muncă şi de viaţă. Am considerat că dintr-o astfel de experienţă pot învăţa multe despre lucrul şi performanţa în echipe internaţionale şi pot acumula experienţe profesionale valoroase. Am plecat din ţară la mijlocul lui 2007 pentru a face parte din Comitetul Executiv al AIESEC (Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Ştiinţele Economice şi Comerciale) Austria, pe poziţia de vicepreşedinte vânzări şi marketing. La sfârşitul mandatului, am mai continuat încă un an în poziţia de preşedinte al AIESEC Austria, iar imediat după aceea, am început un stagiu de practică în cadrul unui departament de finanţe al unei bănci ce are sediul regional în Viena.
Care a fost primul loc de muncă pe care l-aţi avut şi cum a fost această experienţă?
Primul job din viaţa mea cred că a fost cel de ospătar în vacanţa de vară de la sfârşitul clasei a noua. A fost un loc în care am învăţat să fiu mândru de orice muncă fac, cu condiţia să o fac bine şi temeinic. Dar consider că primul job adevărat a fost experienţa în cadrul AIESEC Austria. Acesta a fost locul în care am învăţat să conduc oameni, să creez valoare şi să fiu responsabil pentru eşecurile şi succesele muncii mele.
Povestiţi-ne despre experienţa dumneavoastră academică avută în România.
Am hotărât în liceu să urmez drumul economiei la ASE şi am fost atras atât de reputaţia şcolii, dar şi de Bucureşti ca un oraş dinamic cu multe oportunităţi pentru tineri. Consider că am făcut o alegere bună, iar în anii de studiu la ASE am învăţat mult, însă mi-am dorit şi să am oportunitatea de a pune imediat în practică cele învăţate la cursuri. Cred că acesta a fost şi unul dintre motivele principale pentru care am decis să fac voluntariat în timpul facultăţii.
Este vreun lucru pe care aveţi să-l împărtăşiţi tinerilor rămaşi în ţară?
Sunt doar la începutul unui drum lung, de aceea aş evita să ofer sfaturi. Consider că este rolul şi datoria fiecăruia dintre noi, indiferent de ţară şi de origine, să ne descoperim potenţialul şi să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a-l atinge. Pentru asta, trebuie să visăm departe, să credem în visele noastre şi să facem paşi concreţi în direcţia lor. Este posibil să nu ne atingem toate obiectivele, dar trebuie să visăm mult şi departe.
Şase lucruri despre Vlad Isac
1. Viziunea sa şi motivul principal pentru care îşi doreşte să studieze dreptul sunt acelea de a contribui şi de a aduce justiţie cauzelor în care crede, iar mai târziu, de a susţine aceste cauze din postura de om politic.
2. Principiile în care crede şi după care încearcă să se ghideze sunt: libertatea şi responsabilitatea individuală, egalitatea şi toleranţa, şi şanse egale pentru fiecare individ.
3. Este interesat şi petrece destul de mult timp citind, scriind şi discutând despre istorie, macroeconomie şi politici internaţonale.
4. Crede în noţiunea de datorie civică şi contribuţia individului la societate. Până acum, nu crede că a ratat nici o sesiune de vot, deşi îi este din ce în ce mai greu să găsească unde să aplice ştampila.
5. Ideea sa de „divertisment şi răsfăţ” implică o conversaţie, o carte, o cafea şi, preferabil, un loc la înălţime, cu o panoramă frumoasă.
6. Detalii despre progresul campaniei şi aplicării sale la Harvard, puteţi afla pe blogul www.running2harvad.com şi pe pagina de Facebook a campaniei http://www.facebook.com/running2harvard.
