» Un plan de investitie in educatia copilului nu e niciodata prematur. Banii pentru taxele de studiu la o universitate de prestigiu ar trebui pusi deoparte chiar inainte de nastere. In lipsa unor burse consistente, efortul financiar este considerabil, iar planificarea "fondului universitar" nu este deloc simpla.
Ideea acestui articol a aparut in urma unei discutii aprinse iscate intr-un grup de parinti cu copii de varsta grupei mici la gradinita. Cuplurile – de conditie medie –, cu varste in intervalul 30-35 de ani, discutau despre costurile cam piperate ale gradinitelor private si isi puneau problema finantarii studiilor universitare la colegii cu taxa din Europa sau Statele Unite. Intalnirea a fost privata, dar participantii au fost de acord sa poata fi transformata in relatare, fara mentionarea numelor.
Discutia s-a incins atunci cand s-a ajuns la bugete si cuplurile si-au dat seama ca, desi mai au la dispozitie cam 10-15 ani, sunt deja in criza de timp. Am incercat sa inventariez, pe scurt, cateva dintre preocuparile care au reiesit din mica dezbatere, cu precizarea ca, spre finalul discutiei, toata lumea a cazut cumva de acord ca mai raman multe subiecte de atins.
Cand incepi? S-au conturat, in mare, doua opinii. Una: cat mai devreme posibil, eventual chiar de la nastere, cand parintii ar fi dispusi sa "marcheze" evenimentul prin crearea unui fond special (mai degraba un cont bancar sau un depozit) "pentru viitorul copilului". Cealalta: candva in perioada gimnaziului, cand familia – intre timp consolidata financiar – ar putea evalua mai bine nevoile de educatie, deci si costurile aferente. In a doua ipoteza, dezavantajul legat de timpul prea scurt ramas pentru economisire ar putea fi eliminat – au fost de parere o parte din cupluri – prin contractarea unui imprumut pentru studii.
Brand sau buget? Prima ipoteza de lucru, crearea unui fond universitar inca din pri-mele zile de viata ale copilului, presupune cateva abilitati minime de planificare si o documentare preliminara. Sa presupunem ca parintii se gandesc la universitati de prestigiu care costa mai mult, dar care au reputatia ca si livreaza rezultate pe masura. Cautand pe internet, am gasit un clasament facut de US News (Best Colleges 2010) care arata ca taxele pentru un an de studiu la Harvard, Standford si Cornell, din SUA, ajung la 38.000 de dolari. Universitatile mentionate sunt in topul 20 din celebrul clasament academic Shanghai, top dominat de institutii de invatamant americane. Pornind de la acest nivel de taxa, daca faceti cel mai simplu si rapid exercitiu, constatati ca pentru 4 ani de studii universitare ar fi nevoie de aproape 120.000 de dolari.
Daca aveti la dispozitie 18 ani sa puneti bani deoparte, constatam ca ar trebui sa economisiti cel putin 550 de dolari pe luna (pentru un singur copil!). Suma creste daca socotim ca taxele s-ar putea majora macar cu inflatia. Situatie in care banii economisiti lunar ar trebui plasati in investitii care sa poatacel putin tine pasul cu devalorizarea banilor intr-o perioada atat de lunga. Daca faceti concesii la brandul universitatii, gasiti – in SUA, dar si in Europa – institutii cu taxe mai mici, de ordinul catorva mii de dolari sau euro pe an.
Nivelul de risc. Presupunem ca parintii si-au fixat un buget orientativ si incep sa economiseasca. Unde stau banii? In depozit bancar? Intr-un fond de investitii diversificat? Direct pe bursa, in actiuni? Discutia de care pomeneam ne-a aratat ca la asumara nivelului de risc apar opinii contrare chiar in interiorul cuplului. Mai precaute, mamele au fost tentate sa aleaga plasamente conservatoare al caror obiectiv minimal este protectia fata de inflatie. Tatii, in schimb, s-au aratat mai predispusi la risc cu gandul la randamente mai consistente si cumva mai increzatori in capacitatile lor de administratori financiari "inspirati".
O remarca interesanta aparuta in timpul discutiilor a fost ca in Romania nu se vorbeste deloc despre un mecanism de stimulare fiscala pentru investitiile facute in educatia copiilor, cum ar fi, de pilda, o deducere personala din impozitul pe venit, similara cu cea aplicata in cazul pensiei facultative.
Discutia a fost lunga si deseori aprinsa, iar la final ma-micile si taticii au fost de acord ca, in lipsa unor burse consistente sau a unei mosteniri picate din cer, finantatea studiilor la universitati cu "staif" din strainatate poate taia de pe lista planurilor familiale o locuinta mai mare, o masina mai confortabila sau cativa ani de vacante prin locuri mai exotice.
