» In aceste momente de relativa revenire a optimismului pe pietele de capital, sa privim atent resorturile care au facut posibila prabusirea din 2008.
» De unde sare grosul profitului la semestru: pentru BRD, din dobanzile titlurilor de stat si speculatii valutare, la SNP din hedging.
Am fost tras de urechi la un moment dat ca nu sunt suficient de optimist; nu vad cum au crescut SIF-urile cu peste 100% din martie si pana acum? Ba vad. Dar vad si ca, pana in martie, cotatiile coborasera cu aproape 90%, daca luam ca baza nivelul din iulie 2007. Cu toata revenirea din ultimele luni, cine a intrat in 2007 la BVB tot contabilizeaza o gaura de 70% (ganditi-va la B (i)ET-FI care abia cocheteaza cu 20.000 puncte, dar care plecase de la aproape 100.000 puncte, in urma cu doi ani). si cine a intrat atunci in piata? Nu cumva novicii tentati de articolele entuziaste din presa si de declaratiile increzatoare ale brokerilor? Asta pentru ca este nevoie de multa carne de tun care sa permita investitorilor de calibru marcarea profiturilor.
Cum de a fost posibila o cadere atat de mare pe piata actiunilor? Cum s-a ajuns ca societati inca functionale si profitabile sa aiba o corectie pe care doar in timpul falimentului o mai intalnesti pe pietele dezvoltate? Actiunile nu aveau in spate parasuta dividendului! Adica dividendele erau insignifiante. Imaginati-va SIF Oltenia cu un dividend reprezentand 10% din pretul actiunii in 2007. Cat ar fi cazut din cauza crizei? Sa presupunem ca 50%. In cazul acesta dividendul ajungea 20% din pretul actiunii, mult peste cele mai tentante dobanzi la termen iar cumparatorii ar fi aparut imediat din muntii unde se refugiasera din cauza crizei. Cum dividendul nu reprezenta decat 1% din pretul actiunii, a fost posibila o cadere de peste 90%. Cine este de vina? Lacomia investitorilor, evident si, poate, in primul rand brokerii.
Cand SIF-urile – odata actiuni de dividend – cresteau deja aberant, brokerii au inventat alt argument pentru a adormi circumspectia micilor investitori: nu conteaza valoarea dividendului, ci numai activul net unitar. De parca micul investitor avea acces la activul net unitar, pleca cu o felie din activele imobiliare ale SIF Muntenia acasa… O istorie asemanatoare si pe piata imobiliara: cand pretul caselor reprezinta de peste 20 de ori valoarea chiriei anuale, e cazul sa stati de o parte. Pentru a vedea cand pietele se incing, aveti permanent in vedere randamentul depozitului bancar, o forma de plasament care se apropie, de altfel, pe termen lung, de randamentul altor active, mai riscante.
Surpriza la anuntarea rezultatelor financiare pentru BRD: in primele sase luni ale anului, din cele 100 milioane de euro profit (in scadere cu 17% fata de 2007), 90 de milioane euro reprezinta castigul obtinut in urma speculatiilor pe curs, a operatiunilor cu titlurile de stat si a schimburilor valutare (debitorii in valuta stiu acum de ce cumpara euro de la ghisee cu cel putin 1% mai scump decat cotatia oficiala). Avand in vedere ca BNR a decis recent sa mai elibereze din rezerva minima obligatorie in valuta (remunerata, oricum, cu un modest 1%), iar acesti bani ar putea lua drumul certificatelor de trezorerie, unde statul plateste inca peste 10% dobanda la lei, banca are de ce sa isi frece mainile de bucurie. Ramane de vazut cat de sanatoasa este transformarea bancilor, pe termen lung, in creditori aproape exclusivi ai statului. Faptul ca Guvernul pare dispus sa redirectioneze a doua transa de la FMI pentru plata salariilor si pensiilor poate taia insa, pentru o perioada, din randamentele platite bancilor la licitatiile cu titluri de stat.
SNP s-a scos, la randul sau, cu hedging-ul (a vandut contracte la termen, la cotatii de peste 65 dolari/baril, pentru a se proteja in fata unei eventuale scaderi a preturilor, iar operatiunea in marja a generat un castig substantial in momentul in care barilul a stat in ultimele luni, in majoritatea timpului, sub respectivul palier
