Încă din şcoală am învăţat că plecăm cu toţii cu şanse egale către o carieră de succes, către o poziţie înaltă într-un departament important al unei companii multinaţionale sau chiar către poziţia de general manager al propriei companii.
Poate vă întrebaţi ce anume face diferenţa, şi anume unde se desprind drumurile fiecăruia către o direcţie sau alta. Care e „reţeta” pentru a ajunge cel mai sus? Ei bine, nu cred că există o „reţetă” pentru a deveni manager, trebuie doar să faci parte dintre cei care „fac lucrurile să se întâmple”.
Poţi fi olimpic la matematică, fizică, chimie sau economie, dar studiul nu se încheie aici, ci dimpotrivă. Eforturile din şcoală trebuie dublate cu lecţiile de viaţă: cu experienţele prin care treci, cu felul în care ştii să beneficiezi de pe urma acestora, cu felul în care alegi să creşti şi să te formezi ca persoană. Pentru a deveni un manager de succes, trebuie să te preocupi de cum poţi deveni un model pentru cei din jur, iar asta pentru că un manager trebuie să evolueze constant, dar mai ales să inspire, la rândul său.
Identificarea talentului
Meseria asta este ca un sport în echipă: trebuie să îţi cunoşti coechipierii şi să îi determini să construiască împreună. În business, ca şi în sport, descoperirea talentelor oamenilor şi stabilirea lor pe postul potrivit sunt esenţiale dacă îţi propui să atingi performanţa. Aceeaşi echipă, condusă de manageri diferiţi, poate avea rezultate diferite. Unul dintre principiile mele de management este de a identifica talentul anume pe care îl are fiecare dintre oamenii cu care lucrez şi de a încuraja dezvoltarea anumitor aptitudini proprii fiecăruia. Primind sarcinile potrivite cu talentul lor, oamenii ajung să dea şi un randament mai bun, cât şi să obţină satisfacţie din munca pe care o fac. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul meu, caut să mă autoevaluez permanent şi să-mi dau seama dacă o acţiune nouă pe care vreau să o întreprind mi se potriveşte, dacă pot să o duc la capăt sau nu.
Prima afacere, investiţie de 2.000 dolari
Deşi nu am terminat o facultate cu profil economic, fiind absolvent al Facultăţii de Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, am fost atras de lumea businessului încă de pe vremea când mergeam la cursuri. Nu am ştiut întotdeauna că voi fi manager, însă ceea ce am ştiut mereu a fost că orice aş face, trebuie făcut cât mai bine cu putinţă. Primul pas a fost acela de a căuta o metodă de a începe o afacere proprie. Aşa am pus bazele companiei Phoenix, în anul doi de facultate, împreună cu un prieten foarte bun, pe atunci colegul meu şi, de atunci, partenerul meu de afaceri.
Prima idee pe care am avut-o a fost aceea a unei afaceri cu îngheţată, pe care am şi pus-o în practică şi pe care am dezvoltat-o timp de patru ani. Am pornit la drum cu o investiţie de 2.000 de dolari, economii pe care reuşiserăm să le strângem împreună. De altfel, ne-am bazat întotdeauna pe forţele noastre, nu am apelat niciodată la credite bancare sau la altfel de împrumuturi. Toate investiţiile pe care le-am făcut au fost realizate numai din fonduri proprii şi din reinvestirea profitului obţinut an de an.
După primii patru ani, aveam deja 25 de angajaţi în subordine şi am decis înfiinţarea unei fabrici, precum şi diversificarea businessului, doream să ne extindem. Am rămas în domeniul alimentar, însă am găsit o idee care să ne ofere continuitate pe tot parcursul anului: fabricarea pufuleţilor. La început, ne-a încântat faptul că era vorba de un produs simplu, compus din mălai şi sare, aparent uşor de făcut. Însă, pe parcurs, am descoperit că fabricarea pufuleţilor înseamnă mult mai mult decât pare. Presupune multe investiţii, nu neapărat de natură financiară, e vorba de ore multe de muncă petrecute la birou, dar şi în fabrică, alături de colegi.
Influenţarea traseului unei companii
Rolul unui manager influenţează fără doar şi poate traseul unei companiii. Compania noastră nu exista, utilajele şi clădirile nu existau, meseriile care există la noi n-ar fi existat, dacă nu ni le-am fi imaginat. Meseria de „pufuleţar” nu exista, iar, când am angajat oameni pentru pufuleţi, nici eu nu ştiam ce să le cer. A trebuit să inventez această activitate şi să o normez. A fost foarte greu la început, pentru că a trebuit să acţionăm în totalitate după gândirea noastră, să renunţăm de-a lungul timpului la ce se dovedea că am făcut greşit, să învăţăm şi să îmbunătăţim ce am făcut bine. Ne-a luat aproximativ 15 ani să rafinăm şi să perfecţionăm aceste meserii. În cei 19 ani de la începutul afacerii noastre, am ajuns să avem în subordine peste 320 de oameni. În tot acest timp, ca manager, am căutat pe cât posibil să creez pentru echipa mea un mediu de lucru creativ, energic, prin care oamenii să se simtă motivaţi, ascultaţi şi să participe activ la dezvoltarea afacerii.
Principalul atu
Trebuie să recunosc, am avut un atu care m-a ajutat întotdeauna: cred în optimism şi încerc să transmit asta şi celor din jur. Dacă lumea te vede îngândurat şi posomorât, starea ta se transmite ime-diat în companie. Oricât de stresat ai fi, nu trebuie să laşi să fie vizibil. Tot timpul trebuie să transmiţi senzaţia de bine!
Mai mult, ştiu că rezultatele excelente ale unui manager se traduc atât în rezultate financiare sau în cote de piaţă, cât şi în inovaţiile care pot schimba întreaga industrie în care compania sa activează.
O zi din viaţă
Ziua mea de lucru nu se măsoară în ore, ci în rezultatele pe care reuşim să le obţinem. Pot fi mai multe ore sau mai puţine, pot fi şi 16 ore pe zi, însă mersul companiei depinde de cum organizez lucrurile. În fond, compania există, pentru că mi-am dorit şi am muncit din greu pentru acest lucru, deci dacă trebuie să muncesc mai mult sau mai puţin, asta se datorează în totalitate felului în care am gândit şi organizat activitatea, aşa că nu am de ce să mă plâng, lucrez cât este nevoie.
Cu toate acestea, în momentul în care sunt cu familia, reuşesc să nu mă mai gândesc la problemele companiei, iar, pentru asta, mulţumirile merg mai ales către soţia şi fetiţa mea. Păstrarea echilibrului dintre cele două planuri este foarte importantă: dacă la birou este nevoie de toată concentrarea şi devotamentul, atunci este firesc ca şi acasă cei dragi să beneficieze de aceleaşi lucruri, aşa că au toată atenţia mea din momentul în care intru în casă.
