Potrivit economistului-şef al BNR, Valentin Lazea, ponderea ratelor bancare în venitul disponibil pentru debitorul autohton este de două ori mai mare decât în cazul unui francez, italian sau spaniol şi de trei ori peste cea a unui neamţ. Zâmbiţi vă rog, urmează liberalizarea preţurilor în energie!
Într-o criză financiară prelungită, refacerea capitalului băncilor ar putea avea drept sursa solidă economiile depunătorilor. Or, ce economii să mai faci când 20% din venituri merg la bancă? Să ne mai mire atunci cei peste 700.000 de restanţieri şi faptul că unul din cinci credite este neperformant? „Ponderea datoriilor gospodăriilor în PIB este în regulă, sub 20%, dar ponderea datoriilor în venitul disponibil este deja la media europeană, pentru că venitul este mic. Dacă mergem la serviciul datoriei în venitul disponibil, deja situaţia este total invers, gospodăriile din România stau cel mai prost în context european, cu o pondere de 20%” sublinia ieri Lazea la o conferinţă privind modelul de afaceri al băncilor româneşti.
Aspectul asupra căruia n-a insistat Valentin Lazea este cum se face că ponderea datoriilor raportată la venitul disponibil nu sare de media europeană în timp ce ponderea ratelor în venit sare îngrozitor peste cal? Şi fie comisioanele nejustificate ale băncilor şi dobânzile nesimţite explicaţia? Tot ieri, avocatul clienţilor BCR, Gheorghe Piperea, afirma că din cauza clauzelor abuzive la contractele de credit clienţii băncilor pierd în fiecare an peste 1,3 miliarde euro. Din păcate, autotorităţile au amânat spre jumătatea anului intrarea în vigoare a unor prevederi din Codul de Procedură Civilă care ar fi permis asociaţiilor de protecţie a consumatorilor să atace în justiţia aceste contracte-tip, pornind de la o singură decizie favorabilă obţinută de un client.
Cum se raportează ponderea ratelor la cea a economisirii lunare.? Dintr-un barmetru Erste Bank dat publicităţii la sfârşitul anului trecut, reiese că românii care reuşesc să economisească pun de-o parte aproximativ 9% din venitul lunar (în medie 39 euro), la fel de mult ca austriecii, cehii şi germanii dar sensibil sub polonezi (16%), slovaci, sârbi şi turci (13%). Bineînţeles, exprimate în bani ponderile diferă, cei 9% ai nemţilor înseamnând de pildă 178 euro.
Bănci, vă ordon, creditaţi companiile!
În condiţiile în care populaţia gâfâie la plata ratelor, „sectorul companiilor are o mai bună capacitate de a accesa noi credite comparativ cu sectorul gospodăriilor” afirmă Lazea, remarcând că la la nivelul companiilor singurul sector cu probleme este cel de real estate iar celelalte nu par supraîndatorate, “nici serviciile, nici comerţul şi nici industria prelucrătoare”. Economistul-şef al BNR consideră că băncile ar putea să se orienteze mai mult către finanţarea de proiecte, dând ca exemplu domeniul energetic şi în acordarea de credite punte pentru proiectele finanţate cu bani europeni. Lazea identifică totuşi o nişă neexplorată pe partea finanţărilor pentru populaţie: creditele de studii. Să nu ştie oficialul BNR ce probleme ridică această “nişă neeplorată” în SUA, să nu remarce că distorisiunea dintre cerere şi ofertă prin pârghia creditului umflă preţurile în domeniile agreate de bănci? Mă rog, o bulă a taxelor de studii n-am avut încă în România.
