„Avem nevoie de dezvoltarea culturii antreprenoriale”

Marius Ghenea spune că a scris o carte despre antreprenoriat pentru a veni în completarea şi dezvoltarea culturii din care face parte de aproape 20 de ani. În urmă cu doi ani, în timp ce preda cursuri de antreprenoriat în cadrul unui program de executive MBA, Ghenea a constatat că sunt foarte puţine lucrări care pot veni în sprijinul tinerilor antreprenori, iar acestea fiind în mare parte traduceri. Pe baza acestei nevoi, el a dezvoltat o carte care să fie uşor înţeleasă şi de cititori fără studii economice.

Mai mult, Marius Ghenea susţine că prin această carte, cititorul poate parcurge practic de la A la Z toate etapele antreprenoriale, ceea ce nu găseşte, în general, în cărţi ale unor autori străini sau mai puţin în cărţi foarte specializate, destinate unui public restrâns.

Săptămâna trecută, aţi lansat prima dumneavoastră carte, care este şi prima despre antreprenoriat apărută în România. De ce aţi simţit nevoia scrierii acestei cărţi?

Cu doi ani în urmă, am început să predau cursuri de antreprenoriat la programe de executive MBA, ca profesor la CEU Business ­School, iar acum, fac asta în cadrul Maastricht School of Management. Acela a fost şi momentul în care am realizat că, în România, materiale scrise despre antreprenoriat sunt încă foarte puţine, în general, traduceri din engleză ale unor cărţi internaţionale. Combinând nevoia reală de a dezvolta o programă potrivită în România cu experienţa mea practică de antreprenor din ultimii aproape 20 ani, am ajuns în final la această carte. Cartea este scrisă astfel încât să poată fi uşor înţeleasă şi de cititori fără studii de business (afacere – n.r.), chiar dacă ea urmează o structură destul de clasică în ceea ce priveşte descrierea activităţilor antreprenoriale de la idee la identificarea unor oportunităţi de afaceri reale până la start-up şi la dezvoltarea eficientă a unei afaceri. Pentru mine, acesta este un proiect de suflet, dar, în acelaşi timp, sper să aibă un impact în ceea ce priveşte dezvoltarea culturii şi educaţiei antreprenoriale în România, două lucruri de care avem mare nevoie în continuare.

În ce măsură este o carte bazată pe referinţe internaţionale ­traduse? Exemplele şi precizările sunt autohtone?

Nu este în nici un fel o traducere, chiar dacă am folosit şi referinţe internaţionale. Cartea a fost cons­truită pornind chiar de la bază, pe o structură proprie, cât mai potrivită nevoilor cititorilor din România şi conţine, pe lângă exemple din afaceri internaţionale, şi multe exemple din România, ceea ce o face unică, în acest fel, pentru cititorii români.

Ce aduce nou cartea ­dumneavoastră faţă de una scrisă de un antreprenor străin?

Cartea mea parcurge practic de la A la Z toate etapele antreprenoriale, ceea ce nu găseşti, în general, în cărţi ale unor autori străini, mai puţin în cărţi foarte specializate, destinate unui public restrâns. Eu am încercat să asamblez toate aceste noţiuni despre antreprenoriat într-un volum care să fie simplu de citit, care să aibă şi noţiuni teoretice, dar şi exemple practice, din care oricine să poată înţelege cât mai mult şi să poată prelua cel puţin câteva idei noi şi utile despre antreprenoriat.

Spuneţi că multe dintre informaţiile din carte sunt bazate pe propriile experienţe. Pe ce criterii au fost selectate acestea pentru a apărea în paginile cărţii?

Exemplele şi cazurile bazate pe propria experienţă au fost introduse în mod firesc în diversele capitole ale cărţii unde se potriveau cel mai bine. Cu alte cuvinte, nu am încercat să fac o carte pornind de la experienţele mele antreprenoriale, ci am încercat să fac o carte cuprinzătoare despre antreprenoriat şi să folosesc, acolo unde a fost cazul şi acolo unde am avut exemple relevante, experienţele mele personale din ultimii aproape 20 ani. Această carte nu este în nici un fel o poveste despre mine, ci este o carte de antreprenoriat ilustrată, din când în când, cu experienţele mele şi ale
altora.

Care experienţă din cariera ­dumneavoastră este ilustrată în carte şi consideraţi că va fi cea mai utilă cititorilor?

Eu sper că toate au fost bine alese şi vor fi utile cititorilor. În general, fiecare cititor, indiferent că vorbim de cărţi de business sau chiar de beletristică, citeşte în mod diferit o carte, aşa că pentru fiecare dintre ei, alte lucruri pot fi mai importante şi de reţinut.

A rămas vreo experienţă care nu a fost cuprinsă în volum? Urmează partea a doua?

Este o carte care nu a fost gândită pentru „partea a doua”. Sunt peste 300 de pagini care acoperă toate capitolele importante legate de ­activitatea antreprenorială. Cu toate acestea, am constatat pe măsură ce scriam cartea că ­fiecare capitol ar putea fi, în ­realitate, extins într-o carte de sine stătătoare. De exemplu, atunci când vorbesc în carte ­despre modul în care se poate finanţa o activitate antreprenorială, sunt peste zece posibilităţi distincte de finanţare, despre care vorbesc în subcapitole, dar care ar putea fi extinse la capitole mai ample, dacă ar fi o carte dedicată acestei laturi a activităţii antreprenoriale. Modelul poate fi aplicat şi în ceea ce priveşte capitolul legat de „exit şi succesiunea afacerii”.

Pentru că aţi amintit de capitole, cum este structurată cartea şi care sunt ariile despre antreprenoriat pe care le abordaţi?

Începutul cărţii abordează câteva noţiuni de istorie antreprenorială, dar şi alte lucruri pe care cred că toţi ar trebui să le cunoaştem despre antreprenoriat. Primul capitol se ocupă cu drumul de la o idee la o oportunitate de afaceri reală şi apoi de structurarea planului de afaceri. Următorul capitol discută diversele surse de finanţare, în continuare vorbesc despre managementul creşterii şi despre sfârşitul afacerii, prin exit sau prin alte strategii de succesiune. În final, sunt câteva capitole dedicate miturilor şi stereotipurilor despre antreprenori, dar şi celor mai mari greşeli pe care le pot face antreprenorii.

Care dintre ariile menţionate vă este cea mai dragă?

Cred că cel mai mult mi-a plăcut în carte să vorbesc despre atributele, funcţiile şi calităţile necesare unui antreprenor de succes, precum şi despre faptul că antreprenoriatul nu este ceva cu care te naşti, ci este ceva ce se poate învăţa. De fapt, cartea, în ansamblu, este o pledoarie pentru ideea că antreprenoriatul se poate învăţa.

La debutul dumneavoastră ca antreprenor, ce surse de ­informare foloseaţi pentru a vă creşte potenţialul?

Era o perioadă, în prima parte a anilor ’90, când Internetul încă nu oferea posibilităţi reale de a culege informaţie de ­afaceri, aşa încât, în acea perioadă, sursele de informare erau foarte tradiţionale. În primul rând, ­vorbim despre presa scrisă, ­inclusiv cea din străinătate, care însă ajungea greu în România, dar şi despre alte surse precum târgurile sau expoziţiile de ­specialitate, care aveau, în acei ani, un rol mult mai ­important pentru noi ca antreprenori, pentru a înţelege cum se dezvoltă industria noastră. În prezent, informaţiile sunt mult mai uşor disponibile, în mare măsură în mediul online.

Care a fost eşecul cel mai mare pe care l-aţi avut din cauza lipsei de informaţii?

Una dintre funcţiile cele mai importante ale unui antreprenor este arbitrajul informaţiilor. Acei antreprenori care au informaţia mai rapid, mai corect, mai bine sintetizată, la dispoziţie, sunt într-o poziţie mai bună pe piaţă, sunt mai competitivi. Acest lucru rămâne valabil chiar şi azi, în ­plină eră a Internetului, dar era cu atât mai aplicabil cu ­15-20 ani în urma. Din acest punct de ­vedere, cred că nu pot vorbi de eşecuri, ci ­dimpotrivă, prin faptul că am căutat ­întotdeauna să am avantajul informaţiei şi să ­realizez cât mai eficient acest arbitraj, m-a ajutat mult în iniţiativele mele ­antreprenoriale.

Unde sunteţi poziţionat pe ­drumul de la idei către oportunităţi şi succes în afaceri? L-aţi parcurs în întregime?

Pentru majoritatea ­antreprenorilor, inclusiv pentru mine, aceasta nu este o călătorie cu un punct final, ci este un drum al autocunoaşterii şi al realizării şi dezvoltării personale, aşa că nu parcurgi de fapt niciodată acest drum până la capăt. Şi, de fapt, aceasta este dupa mine fascinaţia activităţii antreprenoriale, anume ca dacă ai fost odată antreprenor, rămâi întotdeauna antreprenor şi mergi pe acest drum în continuare.

Acest drum este cu sens unic?

Cum spuneam, majoritatea antreprenorilor văd activitatea antreprenorială ca pe un drum continuu, nu ca o destinaţie. Este adevărat că uneori sunt mai multe sensuri sau intersecţii, deci vor fi unii care „parchează” mai devreme sau fac o întoarcere, dar majoritatea vor fi în continuare pe acelaşi drum, chiar după una sau mai multe plecări din ­companii, dacă vorbim de ­„antreprenori în serie”.

Care sunt cele cinci greşeli ­antreprenoriale pe care le amintiţi într-unul dintre capitolele cărţii?

Alegerea greşită a echipei, intrarea pe o piaţă fără oportunităţi, procrastinarea (amânarea în mod nejustificat a începerii unei acţiuni, în special din cauza neglijenţei habituale sau a lenei – n.r.) şi ignorarea rezultatelor pe care diverse decizii sau măsuri antreprenoriale le generează. La final, a cincea mare greşeală este că unii antreprenori consideră că şansa nu a jucat nici un rol în succesul lor.

Care sunt funcţiile şi atribuţiile principale ale unui antreprenor?

Funcţiile şi atributele ­antreprenoriale sunt: Agregarea capitalului, resurselor umane şi de altă natură, Arbitrajul in­for­ma­ţiilor, Avansul faţă de concurenţă, deci introducerea inovaţiei în orice activitate antreprenorială, şi, la final, Asumarea riscurilor şi responsabilităţilor pe care activitatea antreprenorială le presupune. Şi, toate aceste patru funcţii presupun Acţiune şi Atitudine.  

ÎN LOC DE CV

Marius Ghenea a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii a Universităţii Politehnice Bucureşti, secţia inginerie electronică industrială.

Primul job al său a fost de ghid turistic pe care l-a avut în perioada facultăţii. Apoi, a fost timp de un an profesor de limba engleză şi inginer AMC în cadrul RENEL Bucureşti. În 1994, Ghenea fondează firma Flamingo Computers împreună cu alţi doi foşti colegi de la facultate, unde deţine funcţia de director general şi acţionar al acestei companii timp de opt ani.

Cu o investiţie iniţială de un milion de dolari, înfiinţează, în prima parte a anului 2002, compania FIT Distribution.

Începând cu luna mai 2002, Marius Ghenea devine CEO la Flanco International, iar, în 2006, devine în acelaşi timp director general al companiilor AccessNET International SA şi Idilis SA. Marius Ghenea a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România, în perioada 2003 – 2005, şi a fost membru în Consiliul Director al Asociaţiei Operatorilor Telecom din România, între anii 2006 şi 2008.