Andrei Floroiu trăieşte celebrul „vis american”, concept utilizat prima dată de James Truslow Adams în cartea sa „Epica Americii”. Ajuns iniţial în Statele Unite ale Americii pentru a studia, Floroiu a ajuns să lucreze pentru companii importante precum IBM, Morgan Stanley sau McKinsey.
Andrei Floroiu este un fost investitor pe Wall Street în companiile specializate în dezvoltare medicamentelor pentru scleroza multiplă.
Ajuns în Statele Unite ale Americii în 1995, Floroiu a lucrat pentru Grupul Invus, McKinsey&Co, JP Morgan, Morgan Stanley şi IBM. În plus, Floroiu are un brevet de pilot, -este absolvent al Facultăţii de Electronică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti şi deţine un Master obţinut la Universitatea Maryland şi un MBA obţinut la Wharton School.
Inspirat de zborul transatlantic într-un avion de mici dimensiuni al lui Keith -Siilats în 2009, Floroiu împreună cu Paul de Luna, un fotograf şi un creator de filme, şi Matt Feig, un avocat, au decis să-şi folosească pasiunea pentru a -zbura şi a fotografia în a spori conştientizarea -oamenilor cu privire la scleroza multiplă.
În prezent, îşi dedică timpul pentru activităţi de voluntariat: coor-donează o echipă de tineri, alături de care doreşte să strângă fonduri pentru ajutarea bolnavilor de scleroză multiplă. Iniţiativa a făcut-o cunoscută printr-un zbor de 47.000 de kilometri, în 30 de ţări ale lumii, care a pornit dintr-o pasiune: călătoria.
Pentru început, mi-aş dori
să ne povestiţi câteva lucruri despre dumneavoastră. De unde proveniţi şi care este povestea dumneavaostră?
M-am născut şi am crescut în Bucureşti, oraş unde am locuit până când am plecat în Statele Unite ale Americii (SUA), în anul 1995. În ţară, am terminat Liceul „Sf. Sava”, fost „Nicolae Bălcescu”, şi am absolvit Facultatea de Electronică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti. Părinţii mei sunt ambii ingineri, originari tot din Bucureşti.
În prezent, unde sunt prietenii
pe care i-aţi avut în ţară? Aceştia s-au înmulţit sau au rămas la fel ca număr?
Marea majoritate a prietenilor mei sunt tot în România. Şi, de când m-am mutat în SUA, am senzaţia că am mai mulţi prieteni în România de cât atunci când am plecat, asta, în principal, datorită faptului că m-am întors în ţară în fiecare an în cei 15 ani, cu o singură excepţie.
Ce v-a îndrumat să urmaţi Facultatea de Electronică? În prezent, aţi mai face această alegere?
Atunci când am luat decizia, am fost mânat de atracţia pentru matematică şi fizică, plus oportunităţile limitate în ultimii ani de comunism. Referitor la faptul dacă aş lua din nou această decizie, nu cred, probabil că nu. Dar, asta pentru că am o cu totul altă perspectivă acum decât când aveam 16 ani.
Care a fost primul loc de muncă pe care l-aţi avut în ţară? Vorbiţi-ne despre această experienţă?
Am plecat din ţară imediat după terminarea facultăţii, dar în timpul facultăţii am avut două joburi. Unul ca agent imobiliar pentru una dintre primele agenţii imobiliare din Bucureşti, în anii ’91-’92. Această experienţă a fost una fascinantă, prentru că totul era nou, iar piaţa abia se forma şi se contura. La acest job, cel mai important lucru pentru mine a fost atunci când am descoperit că îmi place să lucrez mai mult cu oameni decât cu cifre. Iar, cel de-al doilea loc de muncă a fost ca întreprinzător. În ultimii doi ani de facultate, aveam o mică firmă de asamblat calculatoare. Îmi plăcea atât de mult, că nu simţeam că lucram.
Cum aţi ajuns în SUA?
Am obţinut o bursă de studii pentru Masters in Computer Engineering (Master în Ingineria Calculatoarelor – n.r.). Am aplicat din România la Universitatea din Maryland, unde mi-au acordat o bursă întreagă.
Care a fost prima impresie pe care aţi avut-o despre State? Aceasta a fost doar o simplă aparenţă?
America este dinamică, flexibilă, fără prejudecăţile comune existente în Europa, precum rasa, naţionalitatea sau religia. Mai mult, este mult prea consumată de obiectivele materiale, destul de primitivă cultural şi estetic şi un pic prea pragmatică. Aceste trăsături nu au fost doar aparenţe. Mie îmi place să observ, şi m-a fascinat cât de diferită este America faţă de Europa. O lume complet diferită.
Mai devreme, mi-aţi spus despre primul loc de muncă în ţară. Care a fost primul serviciu pe care l-aţi avut în SUA şi în ce condiţii s-a făcut angajarea?
După terminarea Masterului, m-am angajat la IBM, în urma unor interviuri. Aici, am lucrat în design de network security software.
Pe lângă IBM, aţi mai lucrat pentru Morgan Stanley, JP -Morgan şi McKinsey. Care dintre aceşti mari angajatori a fost cel mai bun? De ce?
Pe lângă cele enumerate de dumneavoastră, am lucrat şi pentru Invus, ultimul meu job. Bun poate să însemne foarte multe lucruri, deci o să calific. McKinsey şi-a lăsat, cred eu, cel mai mult amprenta asupra mea. McKinsey este cunoscut drept cel mai mare „laborator” de CEOs (directori generali – n.r.) din America şi, probabil, în Vest, în general. Aici, am învăţat enorm în foarte multe domenii. Ca şi cum eram din nou la şcoală, dar de data asta, în lumea reală.
Însă, anii petrecuţi acolo nu au fost tocmai plăcuţi. Criza economică a fost un factor, dar McKinsey este cunoscut ca un loc unde se munceşte foarte greu. Pe de altă parte, la Invus am avut o experienţă complet diferită. Am avut ocazia să aplic experienţa acumulată şi să învăţ un domeniu nou în timpul în care cream o nouă metodă de a investi, respectiv biotech investing, care reprezenta marea majoritate a ceea ce făceam.
Ştiu că sunteţi pilot. Aviaţia
este o activitate doar pentru timpul liber?
Într-adevăr, este doar un hobby, iar brevetul, mi l-am luat în New York. Am zburat pentru prima oară acum în urmă cu peste trei ani cu Keith Siilats, cel cu care am zburat în misiunea noastră (Fly for MS – campanie de strângere de fonduri pentru ajutarea bolnavilor de scleroză multiplă – n.r.) şi mi-a plăcut foarte mult. În acelaşi timp, căutam ceva nou care să mă inspire.
V-aţi mai întoarce în România?
Îmi este foarte greu să răspund. De 15 ani, mă gândesc mereu la asta. Acum, depinde de oportunitate sau de moment. Nu mă gândeam vreodată că voi zbura sau că mă voi implica atât de mult într-o acţiune caritabilă. Deci, cine ştie?… sunt prea multe plusuri şi minusuri.
În State, aţi fost investitor pe Wall Street. Cu ce v-aţi ocupat mai -concret şi dacă aţi face acelaşi lucru în ţară, în ce aţi investi?
În principal, am investit în biotechnology, ceva care nu se prea poate face nici unde altundeva decât în America, pentru că vasta majoritate a companiilor din domeniu sunt listate aici. În România, probabil că oportunităţile interesante sunt în alte industrii, dar fără să cunosc foarte în detaliu situaţia îmi este greu să spun.
În prezent, sunteţi implicat într-o campanie de strângere de fonduri pentru ajutarea bolnavilor de scleroză multiplă. Ce v-a împins să vă dedicaţi acestei activităţi, mai ales că aţi şi investit în acest proiect?
După ce am plecat de la Invus, am călătorit un an de zile, dar, în acelaşi timp, eram hotărât să creez un fond mic de investiţii. Însă, nu-mi găseam motivaţia, ceva lipsea. Astfel, ideea a apărut cam pe neaşteptate. Vorbeam cu doi amici să zburăm până în Europa, iar cineva a sugerat să facem un documentar al călătoriei, şi aşa am realizat că acel zbor ar putea să atragă destul de multă atenţie. Prin urmare, m-am gândit să folosim acea atenţie pentru un scop care are nevoie de ea. Şi, aşa s-a născut Fly for MS.
Cum este să coordonaţi
echipa Fly for MS?
Dificil. Chiar foarte dificil. În general, este greu să coordonezi o echipă, să motivezi oamenii, să îi corectezi etc. Dar, mai ales când toţi sunt voluntari şi prieteni, lucrurile se complică. Dacă cineva greşeşte, nu pot să-l dau afară. Dacă fac bine, nu pot să-i promovez sau să le măresc salariul. Singurul mod de a conduce este să-i inspiri pe ceilalţi să te urmeze, „leading by example” (să conduci prin propriul exemplu – n.r.), cum se spune.
Mai pot să se înscrie voluntari în Fly for MS?
În momentul ăsta, nu, dat fiind că am încheiat misiunea propriu-zisă la sfârşitul săptămânii trecute.
