În definitiv, sovieticii s-au apărat, onorabil, cu spada în mână, în al Doilea Râzboi Mondial. Dreptul la autoapărare se întinde de la cele mai elementare norme aplicabile individului și până la națiuni, mari națiuni și superputeri. Ce-i drept, dacă tot vorbim de drept, apărarea lor a început prin invadarea și cucerirea Poloniei estice, la două săptâmâni după ce hoardele hitleriste călcau în picioare armatele poloneze, cu toate distrugerile de rigoare caracteristicile războiului. Ispitiți de cele găsite, rușii au mai scăpat și ei câteva greșeli: au fost violate multe poloneze, inclusiv fetițe minore, bătuți și uciși mulți civili și prizonieri militari polonezi, iar alți leși au fost maltratați în alte feluri, iar țara jefuită și jupuită. Dar asta a avut un scop nobil: rușii le-au asigurat spatele cetățenilor polonezi din estul țării, în sensul că i-au apărat să nu fie violați, bătuți, uciși, maltratați și înfometați de naziști… Nemți, nemți, se zice că erau ceva mai educați. Ei și ce? Mai bine să te bată fratele sau vărul tău, decât un străin. Iar polonii și rușii sunt frați de stră-stră-bunică. Se zice că bătrâna strămoașă a slavilor a fost la rândul ei violată, la mijlocul Volgăi, de Oleg, sosit în fruntea invadatorlor germanici, varegi sau așa ceva. A fost atât de năprasnic încât au apărut rușii. Și ei au promis că nu vor mai îngădui niciodată așa ceva, pentru că violurile sunt tolerabile, dar să se mai nască așa ceva în urma lor…planeta n-ar mai suporta.
Istoria celui de-Al Doilea Război Mondial este scurtă și o cunoaște toată lumea, afară de ruși, care știu totul despre om, lume și univers afară de asta. Cu Putin în frunte, care, deși pentru restul lumii e clar că distrugătoarea conflagrație a pornit în urma împărțirilor lăcomești de colonii europene dintre Stalin și Hitler (protocolul secret Ribbentrop-Molotov), e convins, cu dogmă, de total altceva.
Demnitarii ruși au directivă de la Kremlin să predice pretutindeni că Moscova a fost nevoită să intervină, deci n-a cucerit, n-a anexat și n-a cotonogit nimic din dorință de expansiune, din aviditatea de teritorii și control și din violența erupândă caracteristică esenței rusești. Ci totul, adică nimicirea Finlandei, ocuparea țărilor baltice și ruperea Basarabiei de la România, a survenit tragic și complet neintenționat din cauza eşecului Occidentului de a se opune agresiunii hitleriste, iar rușii le-au operat doar. Numai epurările lui Stalin reprezintă o ”pagină neagră” în istoria Rusiei, a declarat zilele acestea, la o conferinţă pe teme de afaceri internaţionale din Soci, preşedintele Vlad Cel Puțin.
Însă liderul moscovit a început să producă spume bucale când a auzit, la întrevederea menționată, bazaconia conform căreia Iosif Vissarionovici Stalin este co-vinovat cu Hitler de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, moment considerat drept ”apogeul cinismului”. Și apoi, cu mâna întinsă și cu glas de semizeu, Putin a indicat asupra căror realități trebuie să ne concentrăm: asupra rolului decisiv al Uniunii Sovietice în înfrângerea naziştilor.
