Asaltul comercianților pică destul de prost, pentru că, dincolo de peisajul de excepție care atrage mii de persoane, faleza din Galați este și un veritabil muzeu în aer liber, găzduind singura expoziție de sculptură în metal din România.
Pentru gălățeni, faleza este un loc aparte, pentru că reprezintă legătura orașului cu Dunărea. Faleza de la Galați are și un atu important, pentru că pe o lungime de câțiva kilometri are un promontoriu cu înălțimea de până la 40-50 de metri, din acest motiv fiind considerată una dintre cele mai frumoase faleze de pe întreg cursul Dunării. În anii ‘60, taluzul a fost amenajat, prin construirea unei șosele de coastă pe Faleza Superioară și prin înființarea unei promenade pe Faleza Inferioară, de-a lungul malului. Întreg taluzul este acoperit cu o vegetație abundentă, care îi conferă statutul de parc. Există și zone dedicate distracției pe toate gusturile și pentru toate buzunarele. În zona „Valurile Dunării”, în apropierea centrului orașului, au fost amenajate 5-6 restaurante pe mal și două restaurante plutitoare, iar la „Trecere Bac”, de unde se traversează Dunărea spre Tulcea, sunt mai multe terase cu grătare, bere și manele. În rest, Faleza este locul plimbărilor liniștite pe malul apei, departe de zgomotul orașului.
Muzeu în aer liber
Faleza din Galați este și un veritabil muzeu de artă modernă în aer liber. De 42 de ani, aici se află o expoziție unică în România, cu opere de artă monumentală din metal. Primele lucrări au fost realizate la edițiile din 1976 și 1977 ale Taberei de Sculptură în Metal de la Galați și sunt semnate de importanți sculptori români ai momentului, printre care George Apostu, Ingo Glass, Bella Crișan, Gheorghe Turcu, Elöd Kocsis, Silviu Catargiu, Nicolae Șaptefraţi, Vasilica Marinescu-Kasnovski, Constantin Popovici, Alexandru Marchiș, Ernest Kaznovski, Dan Covătaru, Gheorghe Terescenco, Tiberiu Bențe etc. Sunt compoziţii abstracte de dimensiuni monumentale, fiind admirate și de la bordurile navelor de croazieră care navighează pe Dunăre. Sunt opere de artă de mare valoare, care nu au nimic în comun cu arta la comandă, figurativă sau de inspirație proletcultistă, cum s-ar putea crede, luând în calcul perioada în care au fost create. Chiar temele lucrărilor, „Septenarius”, „Capriciile Ielelor”, „Fructul Soarelui”, „Icar”, „Pasărea apelor”, „Solid-Fluid”, „Fisiune” sau „Spațiu de joc vegetal”, reprezintă mărturia faptului că artiștii au avut libertatea de a-și alege temele și expresia artistică. Spre exemplu, lucrarea „Capriciile Ielelor”, realizată de Elod Kocsis, este, potrivit criticii de specialitate, „o compoziție verticală policromă ce cuprinde elemente modulare care îi conferă un aer baroc, prin utilizarea mişcării, a clarităţii, autorul încercând să creeze privitorului o senzaţie de tensiune, dramă, exuberanţă, încântare, dar şi grandoare”.
Ingo Glass, sculptorul expulzat de Securitate
Lucrarea „Septenarius”, a sculptorului Ingo Glass, se constituie într-o aluzie la construcţiile gotice, înfăţişând două turnuri principale sprijinite pe cinci contraforturi. Cele şapte elemente reprezentau, după spusele autorului, cele şapte ţări dunărene, câte existau în 1976, iar cele două turnuri erau Germania şi România, ţările unite de Dunăre. Ingo Glass s-a născut în 1941 la Timișoara și a avut expoziții personale la Cluj, Galaţi, Bucureşti, Köln, München, Paris sau Washington. În 1979, la 3 ani după ce realizase sculptura de pe Faleza din Galați, a fost obligat de Securitate să părăsească țara după ce a acordat un interviu ziarului „Financial Times”, interviu intitulat „Ceauşescu – acolo unde dispare carnea”. De altfel, o mare parte din artiștii acelor vremuri au plecat peste hotare înainte de căderea Cortinei de Fier.
Ansamblu realizat de Apostu, al doilea sculptor român după Brâncuși
În special ansamblul celor trei sculpturi monumentale ale lui George Apostu, „Fructul Soarelui” și „Tatăl și Fiul”, sunt considerate printre cele mai importante opere de artă monumentală din această expoziție. George Apostu (1934-1986) a fost considerat al doilea sculptor român după Brâncuși. -„George Apostu e considerat al doilea sculptor român după Brâncuşi, ca notorietate şi ca forţă a creaţiei. În opera lui găseşti, ca şi la Brâncuşi, filonul românesc. Eram în liceu când el a făcut Fructul Soarelui şi căscam gura, privindu-l cum lucrează”, relata sculptorul Sergiu Dumitrescu. „Tatăl și fiul”, compusă din două grupuri statuare, este o variantă în metal, la dimensiuni impresionante, a unei teme care l-a preocupat pe artistul care și-a încheiat opera și viața în 1986, la Paris. A treia sculptură, „Fructul Soarelui”, realizată de George Apostu la tabăra din 1977, reprezentând un ax vertical din care pleacă raze, domină peisajul Falezei. În parcul din Costinești mai există o lucrare „Tatăl și Fiul”, realizată tot din metal, la dimensiuni reduse. După ce a realizat „Fructul Soarelui” la Galați, Apostu a reluat tema, realizând în 1979, la Suwako, în Japonia, o sculptură monumentală din granit intituată „Oglinda Soarelui”.
„Căderea -comunismului”, statuia dispărută din -„orașul roșu”
Tabăra de sculptură în metal a fost reluată în 1991, noile opere de artă monumentală fiind amplasate în parcurile din oraș. Atunci s-a întâmplat și o poveste interesantă. Tabăra avea loc la scurt timp după schimbările politice din 1990 și Bella Crișan, sculptor care participase la prima ediție, din 1976, realizând lucrarea „Evoluție”, dar care înainte de 1989 se stabilise în Austria, a revenit și la ediția 1991, opera pe care a realizat-o intitulându-se „Căderea comunismului”. Este o sculptură abstracționistă în spiritul curentului -„ready make”, adunând laolaltă ceea ce devenise comunismul la sfârșitul anilor ‘80, o grămadă de bucăți de metal ruginite, cu forme fanteziste. Industrie utilă doar din punct de vedere propagandistic! După un an, la primele alegeri locale din 1992, gălățenii l-au ales primar pe candidatul Alianței Socialiste, Eugen Durbacă (în prezent deputat Pro România), Galațiul „câștigându-și” atunci renumele de „orașul roșu”. După câteva luni de la alegeri, statuia „Căderea comunismului” a dispărut de pe platoul Sălii Sporturilor, unde fusese amplasată. Fusese demontată de oamenii primarului și explicația era mai mult decât evidentă: în „orașul roșu” nu putea fi tolerat un monument intitulat „Căderea comunismului”. După ce presa locală a dus o campanie asiduă de căutare a statuii, a fost găsită în curtea uneia din regiile Primăriei Galați. Tot la presiunile jurnaliștilor a fost reamplasată pe malul Dunării.
Faleza, asaltată de construcții oribile și restaurante pentru nunți
După 1990 au existat mai multe tentative de amplasare a unor terase și chioșcuri pe spațiile verzi de pe faleză, în zona Taberei de Sculptură în Metal, dar și de acostare la mal, în aceeași zonă, a unor pontoane restaurant pentru nunți. Unele din aceste încercări au eșuat, pentru că gălățenii au reacționat la distrugerea celei mai importante zone de agrement din oraș, pe care nu o vor transformată într-un parc cu chioșcuri și manele. Alte încercări au reușit.
Prin anul 2000, pe malul Dunării a fost ridicată clădirea restaurantului „Libertatea 2000”, care imită silueta navei „Libertatea” (fostul iaht regal „Luceafărul”), care a fost simbolul Galațiului până în 1998, când fostul iaht regal transformat în anii ‘60 în restaurant plutitor a fost vândută de FPS la prețul ridicol de 265.000 de dolari, fără TVA. Clădirea cu trei niveluri a fost construită de un fost ospătar la restaurantul plutitor „Libertatea” și este una dintre cele mai urâte clădiri din oraș.
Primăria Galați a câștigat în instanță dreptul de a o demola, dar clădirea a rămas în picioare pentru că fostul primar Dumitru Nicolae a refuzat să o demoleze. Încurajat, patronul restaurantului „Libertatea 2000” a mai adus și un ponton restaurant cu trei niveluri, pe care sunt organizate nunți. Odată precedentul creat, în zonă au mai fost aduse alte două pontoane restaurant, de fapt, două epave ruginite, pe care ar trebui să fie organizate nunți. În 2011, un investitor a vrut să acosteze de-a lungul falezei mai multe nave scoase din circulație, printre care și o navă de croazieră, cu mai multe niveluri, care ar fi urmat să devină hotel plutitor, dar, la presiunea presei locale, primăria a respins solicitarea de concesionare a malului Dunării.
Cererile de concesionări, deocamdată blocate
Numărul mare al celor care, iarna sau vara, ies la plimbare pe faleză face ca zona să fie una de interes pentru comercianți și patroni de restaurante. Recent, mai mulți comercianți și-au unit eforturile și au solicitat Primăriei Galați concesionarea unor suprafețe de teren pentru construirea a două centre de închirieri bunuri recreaţionale (maşinuţe, trotinete etc.), un parc de distracţii (tiribombe, carusele etc.) şi şapte chioşcuri de dulciuri, sucuri, îngheţată şi alte produse alimentare.
Sunt cereri de concesionare care forțează legea, pentru că ar fi încălcate restricţiile stabilite prin Planul Urbanistic Zonal „Faleza Dunării Galaţi”, aprobat de Consiliul Municipal Galați în februarie 2015, prin acest regulament fiind interzisă amplasarea de noi construcţii, definitive ori provizorii, în zona Falezei Inferioare, pe aleea pietonală şi pe spaţiul verde de pe malul Dunării.
Dar n-ar fi pentru prima oară când interesele comercianților ar fi mai presus de lege. Proiectul a fost discutat în comisiile de specialitate ale consiliului municipal, dar, după ce a cântărit bine situația, primarul Galațiului, Ionuț Pucheanu, a hotărât blocarea proiectului. „Pentru moment, concesionarea terenurilor de pe faleză a fost oprită și nu cred că se va mai relua”, ne-a declarat Raluca Ardean, purtătorul de cuvânt al Primăriei Galați. Experiența ultimilor ani a dovedit că nu va dura prea mult până când primăria va primi noi cereri de concesionare a terenurilor de pe faleză.
