Această supermetropolă (11,08 milioane de locuitori – mai mult de jumătate din populaţia de azi a României), capitala Provinciei Hubei şi cel mai populat oraş din China Centrală, dar şi al nouălea oraş al Chinei ca număr de populaţie, s-a format din fuzionarea a trei oraşe.
Acestea erau Wuchang, Hankou şi Hanyang şi se află acolo unde râul Han se varsă în fluviul Yangtze. Dar care este legătura cu timpurile noastre? Un atentat cu bombă din 10 octombrie 1911 a accelerat disoluţia puterii imperiale a Dinastiei Qing şi a dus la igniţia Revoluţiei Chineze, supranumită Revoluţia Xinhai. Un accident virusologic poate determina sfârşitul comunismului chinez.
„Lupta este de durată, sunt recidive, rămân cicatrici pentru mult timp, dar organismul unei naţiuni reacţionează cumva, astfel că, până la urmă, chiar de acolo de unde a început, infecţia se sfârşeşte.”
Revoluția Xinhai a constat în revolte și răscoale, ce au răscolit China Imperială. Punctul de cotitură a fost Răscoala Wuchang, ca rezultat al manipulării greșite a explozibilului la calea ferată.
Abia 37 de ani mai târziu, Partidul Comunist Chinez, în frunte cu Mao Tse Dun, a ajuns la putere.
Din nou: care e legătura cu timpurile noastre? Să ne imaginăm un punct negru ce se transformă lent într-un coş, apoi supurează tot mai mult, până devine o infecţie generalizată, care afectează tot organismul.
FOTO: Xi Jinping, liderul Partidului Comunist Chinez, cel mai puternic om din China.
La un moment dat, sub presiunea factorilor externi şi interni, organismul găseşte însă soluţiile să câştige războiul cu infecţia aceasta şi astfel începe însănătoşirea.
Evident, rămân părţi infectate ce supurează în continuare, fac daune organismului. Lupta e de durată, sunt recidive, rămân cicatrici mult timp, dar organismul unei naţiuni reacţionează cumva, astfel că, până la urmă, poate chiar de unde a început, infecţia se sfârşeşte. Or, mai bine zis, are loc tot acolo începutul sfârşitului.
Aceasta e ipoteza expusă de jurnaliştii cotidianului elveţian Le Temps, conform traducerii G4Media: „Bomba Covid-19, lansată accidental, ar putea închide o paranteză fericită pentru imperiul pe care visa să îl re-creeze Xi Jinping”.
Factori de friabilizare
China comunistă este un nod mare, complicat, îngrozitor de dificil de democratizat şi greu de desfăcut. Dar care sunt câteva dintre planurile pe care se joacă ecuaţia aceasta?
La izbucnirea epidemiei în China, avea loc un război comercial Beijing – Washington. De mai mulţi ani, există un conflict China – Japonia, pe controlul unor insule, numite de Japonia Senkaku şi de China Diaoyu, pe care Beijingul vrea să le transforme în portavioane contra blocului militar Japonia – SUA.
Bomba pandemică a amorsat conflictele şi a fixat ochii lumi pe regimul comunist. Sunt mai multe investigaţii în curs, pe subdomenii.
De exemplu, Five Eyes, comunitatea serviciilor secrete de limbă engleză, a dat publicităţii un raport dur despre vinovăţia Chinei în infectarea mapamondului.
Cum funcţionează serviciile secrete, putem deduce că în continuare China e sub o profundă şi îndelungată investigaţie. Să nu uităm însă: China nu e nici Irak, nici Afganistan, joacă în altă ligă.
Taiwan News scria pe 9 iulie anul trecut despre lupta pentru putere dintre vechea gardă, condusă de Jiang Zemin (supranumită „Banda Cel Patru din Shanghai”), şi noua gardă din Partidul Comunist Chinez (PCC), condusă de Xi Jinping.
Jiang Zemin a condus China între anii 1989 – 2002. A fost considerat de mulți o contrapondere la influența militară şi financiară a lui Xi Jinping. Liberty Times, cotidian taiwanez în chineza tradiţională, spune că loialiștii lui Xi i-au acuzat pe adepţii lui Jiang că încearcă sabotarea Regimului Xi. Banda Celor Patru e acuzată pentru protestele recente din Hong Kong.
Rețeaua de știri chineză Bowen Society spune că longevivul Jiang, 93 de ani, e sub o supraveghere ce se intensifică. Medicii săi au fost înlocuiți fără consimțământul său.
I se permite să aleagă doar între două spitale din China, ceea ce îl nelinișteşte și l-a determinat să solicite tratament în Tailanda.
„Disputa din Partidul Comunist, între loialiştii lui Xi şi Banda Celor Patru, ar putea slăbi sistemul de putere chinez, dimpreună cu slăbiciunea economică rezultată din epidemia Covid-19.”
Membrii PCC de rang înalt, loiali lui Jiang, sunt preocupați de preeminenţa lui Xi asupra rivalilor.
Funcționarii Departamentului de Stat Major General, azi desființat, al Armatei Populare de Eliberare, sunt considerați „un mic tezaur” pentru Jiang, conform Liberty Times.
Când aceştia l-au vizitat pe Jiang, Xi a făcut o criză de nervi. Unul dintre aliații lui Jiang e locotenent-generalul Yang Hui, șeful de personal al Comandamentului Teatrului de Est, cercetat de Administrația Xi pentru corupție încă din august 2018, potrivit South China Morning Post.
Yang a fost arestat brusc. Xi a continuat să elimine mulţi ofiţeri superiori din Comandamentul Teatrului de Est, relatează Liberty Times. Alt aspect e atitudinea clasei economice înavuţite.
Aceasta l-a ajutat până acum pe Xi. Ce va face ea de acum încolo? Aceasta poate fi cheia ecuaţiei chineze, dominată tradiţional de intrigi şi revolte.
