Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

În piețele de vechituri, comerț ca-n Africa, cu „sector de vânzare marfă pe jos”

Dacă în orașele din vestul Europei târgul săptămânal al comercianților locali este abordat ca un eveniment al comunității, la noi este un târg tolerat în praf și noroi, pentru că aduce bani.

Share

Ticu Ciobotaru 0 comentarii

Actualizat: 13.03.2019 - 14:20

Un capitol la care edilii marilor orașe nu au învățat mai nimic din experiența europeană este cel al „piețelor de vechituri” sau „talciocurilor”, târgurile de sâmbătă și duminică în care se vând și se cumpără de la mașini SH la accesorii auto, scule, haine vechi, telefoane, monede, medalii, samovare, pendule, discuri, laptopuri pentru piese etc.

Există astfel de târguri și în orașele din vestul Europei, dar dacă acolo vorbim de un comerț ca-n orice piață, cu standuri, corturi sau tarabe acoperite, la noi imaginea este mai apropiată de Africa, multe mărfuri fiind expuse pe jos, în cel mai bun caz  pe o folie de plastic, dar totuși în praf sau noroi. Imaginile de pe internet demonstrează că se mai întâmplă asta și în orașe cu pretenții, la Târgul Obor din Sibiu, la OSER – piața de vechituri de la Cluj, dar și în Piața Flavia din Timișoara.

Dar acolo măcar sunt platforme betonate. La „Talciocul” din Galați acest gen de comerț a fost chiar oficializat prin înființarea unui „sector de vânzare marfă pe jos”. Chiar dacă este un spațiu al lucrurilor la mâna a doua, într-un oraș care se vrea european târgul de obiecte vechi trebuie să ofere un minimum de condiții, din respect pentru locuitorii orașului, dar și pentru că este un spațiu ce aparține unui mare oraș și este administrat de o primărie care încasează bani din taxele de intrare. În timp, chiar și din aceste taxe se strâng milioane de lei.

Încasări de 14-15 milioane de lei din taxele de la talcioc

În alte mari orașe, edilii au betonat și asfaltat platformele piețelor de vechituri. Nu s-a întâmplat asta la Galați, unde talciocul este un spațiu aflat la marginea orașului la propriu și la figurat. Este plin de hârtoape, în care când plouă se adună apa. Când nu plouă, sunt pline de praf. Și într-un caz și în celălalt, cei care calcă prin bălți, noroaie, praf, cioburi de sticlă și sârme ruginite sunt gălățenii, iar pentru asta mai și plătesc.

Din 2002, când a fost mutat în actuala locație de pe șoseaua de centură, Primăria Galați a încasat din bilete de intrare la talcioc 14-15 milioane de lei, însă din acești bani nu a fost alocată nici măcar a zecea parte pentru construirea unei platforme betonate, pentru ca cei care plătesc taxa de intrare să nu calce prin noroaie. Talciocul are o suprafață de 15.149 mp de teren. De-a lungul anilor, Consiliul Municipal a votat mai multe proiecte pentru extinderea talciocului, dar nu s-a făcut nimic.

În 2012 s-au alocat 2,5 milioane de lei pentru dublarea suprafeței talciocului. De fapt, prin extinderea suprafeței edilii voiau doar creșterea numărului de comercianți și, implicit, a încasărilor. Edilii nu pomeneau nimic de măcar o betonare a suprafeței de teren pe care funcționează talciocul. În 2014, a fost majorată taxa de intrare de la 1,5 la 2 lei. Comercianților le-a fost majorat tariful de închiriere a terenului, care începe de la 32 lei/mp/lună fără TVA.

 

Modernizarea talciocului, blocată de modernizarea centurii

Fostul primar al Galațiului, Marius Stan (PNL, UNPR), a inițiat în 2013 un studiu de fezabilitate pentru modernizarea talciocului. În 2015, a fost alocată suma de 7.297.000 de lei pentru lucrările de modernizare care presupuneau construirea unei hale pentru comercianți și a unei parcări acoperite pentru 96 de autoturisme scoase la vânzare, dar și instalarea a 90 de containere, 72 pentru comercianți, 14 pentru spații de alimentație publică și patru pentru birouri.

Nu s-a întâmplat nimic din toate astea, au urmat alegerile locale din 2016 și noul primar, Ionuț Pucheanu (PSD), a preluat proiectul lui Marius Stan, aducându-i câteva modificări și diminuând investiția cu 1,5 milioane lei. În 2017, Pucheanu anunța investiții de 5.813.000 lei în construirea unei hale acoperite pentru tarabele comercianților și amenajarea unor spaţii pentru fast-food, birouri și parcarea acoperită cu 96 locuri. „Talciocul va fi acoperit, va fi o hală, așa cum este normal să fie. Vor fi condiții decente. Va fi o zonă administrativă și va fi și o zonă de food”, promitea primarul.

În martie 2018 a avut loc licitația, câștigată de Asocierea Constructa Mecanique SRL - Obercons Comp SRL - Gendav SRL, care urma să modernizeze talciocul pentru suma de 3.947.724 lei fără TVA. Durata lucrărilor era de 9 luni. Dar, între timp, lucrările au fost sistate. De ce? Purtătoarea de cuvânt a Primăriei Galați, Raluca Ardean, ne-a declarat că în vara trecută Primăria și Consiliul Municipal Galați s-au asociat cu Consiliul Județean Galați pentru modernizarea șoselei de centură, proiect finanțat cu 29 milioane euro din fonduri europene. Cum talciocul este în zona șoselei de centură, modernizarea a fost amânată. Nu mult, probabil vreo 4-5 ani!

 

A fost oficializat „sectorul de vânzare marfă pe jos”

Până să apară noul talcioc, Primăria Galați a elaborat „Regulamentul de Organizare și Funcționare a talciocului din Municipiul Galați”. Tocmai s-a încheiat dezbaterea publică și va fi aprobat. În Regulament sunt unele detalii care se bat cap în cap cu promisiunile primarului Galațiului. Spre exemplu, conform regulamentului, nici vorbă ca la talcioc să existe o hală acoperită, „cu condiții decente”, cum promitea primarul.

La art. 7 se spune că „ansamblul talciocului se constituie dintr-un platou descoperit, dimensionat în raport cu un anumit număr de locuri de vânzare pentru comercianți”. Evident, „platou descoperit” nu înseamnă „hală”. La art. 9 este oficializată și cea mai aberantă situație existentă la talciocul din Galați, care până acum era tolerată pentru că nu exista un regulament, aceea ca mărfurile să fie expuse pe jos, prin praf. „Platoul talciocului este sectorizat pe specific de produse comercializate: autovehicule și vehicule; tarabe; expunere marfă pe jos”, se spune în regulament. Zilele trecute, a și apărut o pancartă care delimitează „sectorul de vânzare marfă pe jos”.

 

Cum funcționează târgul de obiecte vechi din Oxford

Prin Europa, lucrurile stau cu totul altfel. Un astfel de târg funcționează și la Oxford, în Marea Britanie, într-o mică piață publică din centrul orașului, la câțiva pași de primărie și principalele vaduri comerciale din oraș. În zilele de miercuri și joi în piațetă sunt instalate tarabe, acoperite cu copertine.

Miercurea vin să vândă la tarabe comercianții care se ocupă cu agricultura și alimentația și umplu tarabele cu specialități de panificație, brânzeturi preambalate, specialități „hereford” sau „la raclette”, fructe, legume, pește etc. Joia este rândul comercianților de obiecte vechi să pună pe tarabe haine, porțelanuri, obiecte de artă, medalii, bancnote și monede, discuri de vinil etc. Pentru iubitorii de rock este chiar complicat să aleagă din sutele de discuri un LP care a făcut istorie și poate fi cumpărat la prețuri de la 2 la 15 lire sterline.

La târgul din centrul Oxfordului sunt prezenți și comercianți de origine asiatică, ce aduc pe tarabe obiecte tradiționale, dar și ochelari sau baterii. În ambele zile de târg, o parte a standurilor le este rezervată celor care vând specialități culinare. Sunt spanioli cu „paella”, asiatici cu specialitățile lor, polonezi cu „Pierogi potato cheese” și „polish sausage”, dar și cu câteva feluri de pâine.

Este și un stand cu „Traditional authentic ethiopian & erithrean food”. Spre deosebire de ce se întâmplă la noi, acolo târgul săptămânal al comercianților locali este abordat ca un eveniment al comunității.  

 

Comentarii

loading...