Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Crimele lui Lavrenti Pavlovici Beria

Exact acum o săptămână, s-au împlinit 77 de ani de la arestarea lui Lavrenti Pavlovici Beria. Colegii lui din Biroul Politic al PCUS l-au acuzat de mai multe crime, a fost judecat, condamnat la moarte și executat prin împușcare şase luni şi patru zile mai târziu.

Share

Florin Budescu 0 comentarii

Actualizat: 26.06.2020 - 07:08

Politician și mareșal, ministru de Interne (din 38, şeful NKVD, apoi, din 41, al NKVD și NKGB, unificate), s-a ocupat cu securitatea și represiunea în regimul sovietic.

A fost unul dintre responsabilii pentru epurările staliniste din deceniul patru, deși de facto implicarea sa a fost doar în fazele finale şi partea mai cumplită o făcuse Ejov.

I se atribuie inclusiv masacrul de la Katyn: asasinarea a 22.000 de ofițeri și intelectuali polonezi. Acest criminal a declanșat atacuri contra foștilor colegi de partid din Georgia, mai ales împotriva ministrul învățământului georgian, Devdariani.

Beria a ordonat executarea ambilor frați ai acestuia, cu funcții importante în poliție și PCUS georgian. Apoi, Devdariani a fost acuzat de încălcarea Codului penal, prin activități contrarevoluționare, şi executat în 1938.

„Oricine încearcă să ridice mâna împotriva voinței poporului, partidului lui Lenin și Stalin, va fi zdrobit fără milă și va fi distrus.” discurs Lavrenti Beria

Chiar după ce mutarea din Georgia, Beria a controlat partidul comunist din Georgia, menținându-și influența până la arestare. Beria a fost unul dintre subordonaţii cei mai de încredere ai lui Stalin. Ligău, şi-a consolidat locul în anturajul acestuia prin lungul discurs „Despre istoria organizațiilor bolșevice din Transcaucazia”, în care era elogios faţă de Stalin.

În 1934, când acesta a declanșat epurările în PCUS și guvern, după asasinarea lui Kirov, Beria a condus personal epurările din Transcaucazia, folosindu-se de prilej pentru a rezolva în stilul propriu animozitățile tradiţionale din republicile caucaziene.

Într-un discurs din 1937, a afirmat: „Să știe inamicii noștri că oricine încearcă să ridice mâna împotriva voinței poporului, împotriva voinței partidului lui Lenin și Stalin, va fi zdrobit fără milă și va fi distrus”.

 

Relele fără număr săvârşite de un criminal genocidar

Este imposibil să sintetizezi în câteva mii de semne una dintre cele mai negre pagini despre crimele făptuite în istoria omenirii.

În al doilea război, Beria a folosit deținuții din Gulag pentru susținerea producției de război sovietice. În 1944, când Germania se retrăgea din URSS, Beria a fost însărcinat cu rezolvarea problemei minorităților etnice acuzate de colaborare cu invadatorii: cecenii, ingușeţii, tătarii crimeeni și germanii de pe Volga. Aceste grupuri etnice au fost deportate în Asia Centrală sovietică.

În decembrie 1944, NKVD a fost desemnat să coordoneze programul militar nuclear sovietic. Ca șef al acestui program, Beria a condus activitatea de spionaj pentru obținerea datelor secrete ale programului înarmării nucleare a SUA. Articolul publicat săptămâna trecută a detaliat rolul soţilor Rosenberg în această afacere.

„Contează, în faţa Domnului şi a propriei conştiinţe, ce socoteli îţi faci cu propriul tău trecut şi cum dormi noaptea cu acesta în minte.”

Beria a asigurat forței de muncă necesară proiectului. Mii de deținuți din Gulag au muncit în minele de uraniu, la construirea fabricilor de procesare a minereului și a poligoanelor de testare pentru armamentul atomic, cum e poligonul nuclear de la Semipalatinsk și cel din Novaia Zemlea.

În primii ani postbelici, Beria a coordonat înființarea polițiilor politice de tip sovietic din statele est-europene intrate în sfera de influență a Moscovei, inclusiv România. Beria a selecționat personal comandanții noilor poliții secrete.

Stalin a murit pe 5 martie 1953, la patru zile după o petrecere la care participaseră Beria și alți lideri. În memoriile sale, fostul ministru de externe Viaceslav Molotov, un „prieten” al românilor, susţine că Beria ar fi insinuat că l-a otrăvit pe Stalin.

 

Schimbarea gărzii, bucuria nebunilor

Apoi, a urmat căderea. Vremurile se schimbau şi, odată cu acestea, şi garda de la Kremlin. Era rândul lui Nikita Sergheevici Hurşciov, omul care a bătut cu pantoful în microfonul de la ONU.

FOTO Lavrenti Beria, în curte, cu familia lui Stalin. Acesta lucrează

Şi, aşa cum se pare că se petrec lucrurile, Beria a pierit după acelaşi modus operandi folosit chiar de el însuşi. Marele regizor georgian Tenghiz Abuladze personifică, în capodopera sa, „Căinţa” („Monanieba”), personajul Varlam Aravidze, primarul unui oraş din Caucaz, ce e mai mult decât un simplu edil, ci mai curând o combinaţie între doi mari criminali, ambii georgieni: Stalin (Djugaşvili) şi Beria.

Filmul acesta de artă e o rememorare cumplită, parţial metaforică, a crimelor lui Aravidze acesta. În final, fiul criminalului, Abel, se întâlneşte cu duhovnicul său, căruia îi cere iertarea păcatelor.

În fond, îi spune preotul, contează „(...) Cine eşti... Pentru ce trăieşti... Care este sensul existenţei tale...(...)”. Şi, mai spunem noi, la final contează, în faţa Domnului şi a propriei conştiinţe, ce socoteli îţi faci cu propriul tău trecut şi cum dormi noaptea cu acesta în minte.

Comentarii