Un exemplu este fanul fostei şefe DNA care s-a filmat, spre deliciul propriilor lui fani, în timp ce îşi tatua pe braţ iniţialele LCK plasate în conturul hărţii României.
Fanul respectiv, care s-a dus la Bruxelles împreună cu tovarăşii săi ca s-o susţină pe Kovesi, n-a gândit altfel decât europarlamentarii români care au susţinut-o. După audierea Laurei Kovesi în PE, Monica Macovei a reclamat că „în prima parte, întrebările au fost atacuri”; Cristian Preda a spus că, deşi mai mulţi europarlamentari şi-au arătat solidaritatea cu Kovesi, „s-a trezit Cătălin Ivan s-o atace în chip josnic”; Siegfried Mureşan a acuzat că „un europarlamentar socialist spaniol a pus o serie de întrebări tendenţioase”. Toate aceste exprimări, reluate abundent de fanii de pe Facebook revoltaţi de orice întrebare din sală care nu conţinea o laudă sau o ridicare de minge la fileu, denotă o lipsă stranie de exerciţiu democratic. Cât de absurdă ar fi o audiere dacă europarlamentarii, reprezentanţii naţiunilor din banii cărora va funcţiona instituţia procurorului european, i-ar aborda cu sfială pe candidaţi, evitând orice subiect controversat şi lăsându-şi la uşă simpatiile şi antipatiile politice, deşi votul lor în urma audierii e unul evident politic?
Candidatul francez Jean-François Bohnert a avut şi el parte de întrebări incomode, cărora le-a răspuns fără să se considere ofensat, iar Laura Codruţa Kovesi chiar a mulţumit celor care tocmai astfel i-au dat prilejul să clarifice diverse chestiuni despre candidatura ei. În schimb, politicienii români susţinători ai lui Kovesi au transferat în PE aceeaşi mentalitate pe care am văzut-o în ţară la conferinţa de presă de la DNA de anul trecut, când orice întrebare a unui jurnalist care n-a fost direct laudă sau ridicare de minge la fileu pentru Kovesi a fost taxată cu înjurături pe net la adresa jurnalistului, considerat un pesedist şi un trădător. Nu altfel decât ca trădători i-a etichetat acum şeful PNL, Ludovic Orban, pe cei care ar îndrăzni să pună la îndoială că Kovesi e cea mai bună pentru şefia instituţiei procurorului european: „Dacă nu vor sprijini candidatul român se vor face vinovaţi de trădare”, a zis Orban, cerând demisia ministrului de externe şi retragerea cetăţeniei pentru ambasadorul român pe motiv că ar fi votat în Consiliul UE pentru alt candidat.
La fel ca Orban gândesc fanii de pe net („Romanii care nu o sustin pe Kovesi sunt tradatori de tara si de neam”; „Toti care sunteti impotriva lui Kovesi,,,,,, sunteti,, Rusinea Natiunii!!!!!!”). Această mentalitate de microbişti, care îşi susţin idolul cu atâta zel încât se roagă în public („Te rog Doamne, luminează minţile europarlamentarilor, în special a celor români, pentru a vota pentru Laura Codruţa Koveşi”) şi îi înjosesc gratuit până şi pe inofensivii săi contracandidaţi („Tataita care se stramba cand vorbeste si care colaboreaza cu serviciile secrete din Franta sa ne lase si sa se duca la pensie!” scrie o doamnă pe Facebook despre Bohnert, un ins altminteri mai tânăr decât procurorul general Augustin Lazăr) ar fi hazlie dacă n-ar ascunde uneori o concepţie tot de stadion despre justiţie, care nu pune niciun preţ pe imparţialitate („Kovesi e cea mai puternică dintre candidaţi. S-a luptat prea mult cu mafia psd”), crede că lumea se reduce la două categorii de oameni, cei răi care merită să înfunde puşcăria (PSD şi aliaţii lor) şi cei buni (toţi ceilalţi) şi că pentru pedepsirea primilor e justificat orice mijloc.
„Da, Codruta a facut abuzuri, toti procurorii au facut abuzuri. DNA-ul sub mandatul Codrutei s-a transformat într-un pol de putere ce a taiat si a spanzurat dupa bunul plac. Si totusi… haideti sa privim partea plina a paharului. Politicienii din tara asta mizera stiu in sfarsit de frica cuiva. (…) Nu poti sa te lupti cu cancerul luand aspirina. Erau situatii extreme care necesitau solutii extreme… uneori in afara legii. Ii plangeti pe Mazare, Udrea, Nicusor Constantinescu, Fam. Cosma, Dragnea, Voiculescu, Sova (…) cum sa-i opresti cand ei fac legile, ei le aplica si tot ei le incalca? Decat folosind aceleasi arme” e doar unul din comentariile de acest fel de pe un forum de ziar. Concepţia că metodele neortodoxe de a-i vâna pe corupţi sunt de preferat statului de drept s-a dovedit deja atractivă pentru unii politicieni noi cu minte înfierbântată, de genul fruntaşului USR Andrei Caramitru, care s-a gândit să ameninţe că atunci când va lua puterea, partidul lui ar putea să dea o OUG prin care să anuleze retroactiv toate măsurile luate de actuala guvernare şi să-i arunce direct în puşcărie pe pesedişti.
Până la un punct, faptul că politicienii opoziţiei vor să răspundă cu ceva setei de dreptate a oamenilor ţine de preocupări electorale fireşti, aşa cum a fost de la bun început gândită şi campania „Fără penali”, ca o soluţie simplă de creştere a vizibilităţii pentru USR. Concurenţa pe voturile electoratului justiţiar tinde însă la fel de natural să împingă partidele să pluseze cu idei capabile să satisfacă măcar parţial corul de susţinători radicali care visează închisoare pe viaţă sau măcar înăsprirea pedepselor din Codul penal pentru corupţi, dacă nu reintroducerea pedepsei cu moartea. Alianţa USR-PLUS îi cere preşedintelui Iohannis să convoace referendum pentru justiţie cu întrebarea „Sunteţi de acord ca persoanele condamnate penal să nu mai poată candida la funcţii publice?”, reluând astfel într-o formă şi mai nedemocratică tema campaniei „Fără penali”, care măcar precizase că vrea să interzică alegerea în funcţii publice a condamnaţilor definitiv numai „până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării”.
Suporterii pătimaşi, nevoia de a atrage rapid voturi şi capacitatea slabă de a se vedea pe sine cu ochi critic (Caramitru nu şi-a temperat nicidecum admiratorii care i-au salutat ideea cu OUG) întreţin un climat nesănătos, în care cea mai bine intenţionată obiecţie, cele mai constructive şi amicale critici la adresa unui partid de opoziţie sunt imediat denunţate drept dovadă de pesedism şi trădare, aşa cum s-a văzut din plin la evenimentul de formare a alianţei USR-PLUS. Mai nou apar diverse articole sau postări despre cum ar fi bine ca opoziţia să se orienteze de la culegerea votului negativ anti-PSD la un program economic şi social capabil să mobilizeze un vot pozitiv din partea unor categorii de electorat mai largi: şi acestea sunt întâmpinate tot cu obişnuitul refren despre cum opoziţia nu ar trebui criticată cu nimic, pentru că astfel se dă apă la moară PSD, şi asta fără a mai socoti ce viaţă grea are opoziţia. „Dupa cum poate stiti, la USR sefii sunt cel mai grav nedormiti, abrutizati, chestionati, solicitati”, scrie un userist.
Iar cu acest gen de victimizare ne întoarcem la atitudinea de la audierea din PE: orice întrebare incomodă, orice critică reprezintă un atac şi nu ar trebui să existe. Atât Kovesi, cât şi Cioloş, USR-PLUS, mai rar PNL (care însă tocmai a început să curteze insistent electoratul justiţiar susţinând că liberalii au meritul exclusiv pentru victoria Laurei Kovesi în comisiile PE) au ajuns obiectul unor speranţe uneori la limita idealizării, uneori mult dincolo de ea, nu doar din cauza amatorismului grosolan cu care guvernează PSD-ALDE, ci şi din cauza lipsei de informare a oamenilor. Unde e lipsă de informare, politicienii şi funcţionarii statului ajung simboluri, îngeri sau demoni, iar acţiunea politică ajunge de domeniul poveştilor cu zâne şi balauri. Necunoscătorii legilor cred că preşedintele Iohannis poate declanşa şi mâine alegeri anticipate (doar a cerut asta însuşi Dacian Cioloş); necunoscătorii instituţiilor europene cred că instituţia procurorului european e un fel de DNA mai mare care va izbăvi ţara de PSD. „M-aş bucura din toată inima să reuşească d-na Koveşi, doar aşa vom scăpa de caracatiţa roşie”, scrie cineva. „Bravo Codruţa! Ăsta să fie începutul sfârşitului pentru infractorii din fruntea statului! Începe cu Tel Drum şi scapă-ne de Dragnea!” se bucură altul.
În aceste condiţii, faptul că preşedintele Iohannis n-a convocat, cel puţin până acum, un referendum pe tema justiţiei e un lucru înţelept. Numărul bizareriilor pe care oamenii sunt dispuşi să le creadă fiindcă le servesc obişnuinţa de a iubi sau urî cu patimă pare să se extindă în loc să scadă. PSD-ALDE dăduse tonul, lansând aberaţia că preşedintele poate fi suspendat pur şi simplu, fără referendum care să arate dacă electoratul vrea sau nu suspendarea. Opoziţia însă, care se recomandă drept etalon de moralitate şi cultură democratică, nu combate întotdeauna aberaţiile care circulă, mai ales atunci când pot să-i fie ei de folos. Şi uneori lansează aberaţii noi, cum a făcut Siegfried Mureşan reclamând pe Facebook că „socialiştii şi comuniştii din Comisia LIBE” contestă procedura de vot de la audierile pentru procurorul european. Unii alegători chiar l-au crezut, comentând pe urmă fără să-i mai bage nimeni în seamă: „Un lucru nu-mi este clar, CE CAUTA COMUNISTII INTR-O COMISIE CU PRIVIRE LA „LIBERTATI CIVILE”????? NON-SENS !!!” „Eu nu înţeleg de ce mai avem comunişti şi socialişti în Parlamentul European, nu s-a eliminat odată acest sistem politic toxic, nu ne-am învăţat minte? Ţările est europene au experimentat suficient această doctrină şi credeam că Uniunea Europeană tocmai acest lucru combate. Părerea mea este că socialiştii şi comuniştii ar trebui interzişi in Europa la fel ca şi fasciştii.”
