Țesutul social se resimte, iar organismul social al țării este vlăguit după un an și trei luni de la declanșarea crizei în țara noastră, odată cu apariția primelor cazuri de îmbolnăviri, arată raportul „Pandemia COVID-19 și vaccinarea. Reprezentări sociale”, publicat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) din cadrul Academiei Române.
Cercetătorii sunt de părere că pandemia provocată de noul coronavirus va lăsa urme adânci în organizarea şi funcţionarea societăţii româneşti, în viaţa oamenilor şi în relaţiile dintre ei. Ei subliniază însă că, în ceea ce priveşte reprezentările sociale despre pandemia COVID-19, majoritatea populaţiei este conştientă de gravitatea bolii şi consideră că pandemia nu va lua sfârşit prea curând. De asemenea, o majoritate apreciabilă, de aproape două treimi, avut contact indirect cu noul coronavirus. Altfel spus, în formarea percepţiilor, atitudinilor şi evaluărilor faţă de pandemie, majoritatea oamenilor au la dispoziţie şi propria experienţă, care se adaugă mesajelor din media şi de pe reţelele sociale.
„Scăderea coeziunii şi solidarităţii, creşterea neîncrederii sunt semne ale unei tensiuni sociale în creştere, care se adaugă unui fond de inegalităţi economice şi sociale care îşi au rădăcinile în perioada de tranziţie. (…) Tocmai pentru că societatea românească se confruntă cu o criză atotcuprinzătoare, multidimensională, o adevărată <<lebădă neagră>>, este nevoie ca politicile de combatere a pandemiei şi efectelor sale să fie fundamentate pe date şi cercetare ştiinţifică”. RAPORTUL ICCV
În privinţa vaccinării împotriva COVID-19, media estimărilor subiecţilor cu privire la proporţia populaţiei adulte a României care se va vaccina în anul 2021 este de 52%. Acest prag, de ceva mai mult de jumătate din populaţia adultă, este întărit de faptul că mai mult de jumătate (56%) dintre subiecţii cercetării ar recomanda unei persoane apropiate să se vaccineze. Succesul campaniei de vaccinare va depinde, în definitiv, de suportul din partea populaţiei, arată raportul citat.
Contactul cu COVID-19
Potrivit cercetării făcute de sociologi, o majoritate clară dintre cetăţeni (63%) au avut contact indirect cu noul coronavirus. Mai mult de trei din cinci români cunosc cel puţin o persoană din jurul lor – dintre rude, prieteni, colegi de muncă, vecini sau cunoştinţe – care a fost infectată cu noul coronavirus. Proporţii mai ridicate de cetăţeni care au avut contact indirect cu noul coronavirus se întâlnesc în mediul urban (72%), între persoanele în vârstă de 35-49 de ani (72%), între persoanele cu studii superioare (89%) şi în gospodării cu bunăstare subiectivă (70%). De asemenea, în jur de 15% dintre români afirmă că au fost infectaţi cu noul coronavirus.
În ceea ce privește transmiterea virusului, evaluările populaţiei, în majoritate de 57%, converg spre ideea că acesta se transmite destul de uşor de la om la om. O minoritate de circa 16% susţine că noul coronavirus se transmite destul de greu de la om la om. Deşi reprezintă o proporţie scăzută între cetăţenii României (6%), există şi un segment de populaţie, de cel puţin 800.000-900.000 de persoane, care afirmă deschis că nu există noul coronavirus. Caracterul de opoziţie faţă de curentul majoritar de opinie nu exclude posibilitatea ca segmentul de populaţie care susţine ideea inexistenţei noului coronavirus să fie mai amplu, iar unii oameni să evite să afirme deschis ceea ce gândesc. De altfel, ceva mai mult de o cincime dintre români evită să pronunţe în mod deschis în privinţa felului în care se transmite noul coronavirus, după cum arată studiul.
Comparația cu gripa
Cei mai mulţi dintre români (42%) cred că infecţia provocată de noul coronavirus este mai gravă decât gripa. Opinia respectivă este cel mai larg împărtăşită (71%) în rândul populaţiei vârstnice, de 65 de ani şi peste. 14% dintre cetăţeni cred că infecţia cu noul coronavirus este la fel de gravă ca gripa şi numai 4% cred că este mai puţin gravă decât gripa. Un punct de vedere mai nuanţat, potrivit căruia gravitatea infecţiei cu noul coronavirus diferă de la om la om, este împărtăşit de circa 40% din populaţie. Aproape jumătate dintre români (47%) cred că pandemia COVID-19 va mai dura cel puţin 2-3 ani. Acest curent de opinie este dominant în toate categoriile socio-demografice. În schimb, aproape 30% dintre cetăţeni sunt încrezători că pandemia se va încheia în anul 2021. Circa o pătrime din populaţie crede că pandemia va dura până anul viitor.
Vaccinarea
Potrivit cercetării realizate de ICCV şi Elicom, există trei curente de opinie în populaţie cu privire la proporţia populaţiei adulte care se va vaccina împotriva noului coronavirus: pesimiştii, moderaţii şi optimiştii. Pesimiştii formează circa o treime din populaţie (34%). Aceştia se aşteaptă ca mai puţin de jumătate dintre adulţi să se vaccineze în acest an.
Optimiştii, care reprezintă ceva mai mult de o treime din populaţie (37%), estimează că se vor vaccina în acest an peste 60% din adulţii eligibili pentru vaccinare. În sfârşit, moderaţii – aproape trei din zece persoane (29%) – susţin că în acest an se vor vaccina între 50% şi 59% din populaţia adultă. În întregul eşantion, media estimărilor subiecţilor cu privire la proporţia populaţiei adulte a României care se va vaccina în acest an este de 52%. Această valoare este întărită de faptul că mai mult de jumătate (56%) dintre subiecţii cercetării ar recomanda unei persoane apropiate să se vaccineze.
O altă informație scoasă la lumină de cercetători arată că, dacă obstacolele din calea vaccinării (distanţa faţă de centrele de vaccinare, obstacole psihologice, cognitive) ar fi eliminate, pe baza datelor de sondaj se estimează că între 55% şi 59% din populaţia adultă rezidentă s-ar vaccina în acest an.
Dacă ar avea posibilitatea, ceva mai mult de jumătate (56%) dintre cetăţeni ar recomanda unei persoane apropiate să se vaccineze împotriva noului coronavirus. Categoriile de populaţie cele mai favorabile vaccinării sunt vârstnicii (67%) şi persoanele cu studii superioare (67%). Cei care nu ar face o asemenea recomandare se împart în două categorii. Pe de o parte, sunt cei care evită o recomandare fermă într-un sens sau altul. Circa trei din zece persoane nu ar da niciun sfat (26%), ar spune să mai aştepte câteva luni (1%) ori declară că recomandarea depinde de situaţie (2%). Există şi o a treia categorie, care se opune vaccinării şi ar recomanda apropiaţilor să nu se vaccineze. Proporţia acestora este de circa 15%, adică peste 2 milioane de persoane din toate straturile sociale.
Motivația împotriva vaccinării
Pentru identificarea motivaţiei împotriva vaccinării, sociologii au folosit o metodologie pentru a reduce eroarea de răspuns.
Subiecţii sondajului realizat de ICCV şi Elicom au oferit răspunsuri la întrebarea deschisă „În opinia dvs., ce îi face pe unii oameni să nu se vaccineze împotriva COVID-19?”. Răspunsurile pot fi încadrate în două mari categorii. O primă categorie, care grupează opţiunile a 44% dintre respondenţi, include drept motivaţii lipsa de informare, proasta informare, manipularea sau dezinformarea (36%), precum şi ignoranţa, prostia şi indiferenţa (8%). A doua categorie, care grupează atitudini rezervate sau ostile vaccinării (48%), include drept motive: teama de reacţii adverse la vaccinare, inclusiv de moarte (21%), neîncrederea în serurile anti-COVID-19 (nu sunt eficace, nu sunt testate suficient – 17%), neîncrederea generală în vaccinare (4%); acestora li se adaugă şi motivaţia inexistenţei noului coronavirus (6%). Această ultimă motivaţie descrie o grupare de oameni, redusă ca proporţie, dar suficient de numeroasă (peste 800.000 de persoane) şi de activă pentru a-şi face simţită prezenţa.
Efectele pandemiei asupra coeziunii sociale
Cercetarea a descoperit, în primul rând, că opinia publică este fragmentată când evaluează efectele pandemiei COVID-19 asupra coeziunii sociale, a relaţiilor din oameni şi a climatului social.
Un segment larg (între 45 şi 69%) din populaţie observă schimbările sociale pe care le-a produs pandemia, numai că direcţia acestora este descrisă în mod diferit. La polul opus se află curentul de opinie care susţine stabilitatea climatului social. Oamenii sunt coerenţi în evaluările pe care le fac coeziunii sociale.
Aproape 40% dintre români susţin că gradul de respectare a regulilor de convieţuire a crescut în perioada pandemiei COVID-19 în comparaţie cu anii anteriori, conform rezultatelor sondajului de opinie realizat de ICCV şi Elicom. Proporţii relativ egale din populaţie afirmă contrariul: 30% susţin că gradul de respectare a normelor sociale a scăzut, iar 31% că a rămas neschimbat.
Percepţia climatului de respectare a normelor sociale este influenţată de nivelul de educaţie: absolvenţii de învăţământ superior susţin într-o mai mare măsură (52%) că gradul respectării regulilor de convieţuire a crescut. Aceeaşi înclinaţie spre evaluări pozitive se regăseşte şi la persoanele care trăiesc în gospodării mai prospere (42%). Mai mult de 4 din 10 persoane (42%) cred că măsura în care românii pot conta pe ajutorul semenilor a scăzut în pandemie. O proporţie apropiată (38%) susţine că nu s-a schimbat nimic în privinţa spiritului de ajutorare, iar numai o cincime din populaţie consideră că a crescut.
Solidaritatea
Cei mai mulţi oameni (45%) cred că solidaritatea între oameni a rămas neschimbată în perioada pandemiei, conform rezultatelor sondajului de opinie realizat de ICCV şi Elicom. Aproape 4 din 10 (38%) români consideră că nivelul de solidaritate din societatea românească a scăzut în ultimul an. La polul opus, mai puţin de o cincime din populaţie (17%) este de părere că nivelul de solidaritate a crescut în perioada pandemiei, comparativ cu anii anteriori. Tinerii (18-34 ani), persoanele cu studii superioare şi cele care provin din gospodăriile mai prospere observă mai frecvent decât alte categorii că solidaritatea între oameni a scăzut în perioada pandemiei. Majoritatea cetăţenilor (54%) cred că încrederea între oameni nu s-a schimbat în perioada pandemiei, comparativ cu anii anteriori. Circa o treime din populaţie (35%) consideră că încrederea între oameni a scăzut în vremea pandemiei şi numai 11% dintre români cred că încrederea a crescut. Tinerii, persoanele cu studii elementare şi persoanele din gospodării prospere reprezintă categoriile din populaţie în care proporţia acelora care afirmă că încrederea a scăzut este mai ridicată. Populaţia este divizată când evaluează efectele izolării sociale în pandemie: aproape jumătate din populaţie (49%) crede că nu s-a schimbat nimic în relaţiile dintre oameni; ceilalţi (51%) au trăit cu frecvenţă variabilă sentimentul că sunt singuri în faţa problemelor vieţii. Între aceştia, aproape o cincime dintre români (18%) declară că deseori au avut un sentiment de însingurare în perioada pandemiei.
Universul cercetării a inclus ansamblul persoanelor adulte neinstituţionalizate, rezidente în România. Pe baza rezultatelor recensământului populaţiei din 2011, a fost proiectat un eşantion multistadial, probabilist. Baza de eşantionare a fost constituită din utilizatorii de telefonie mobilă şi fixă. Au fost intervievate 1.023 de persoane. Eşantionul a fost validat pe baza datelor recensământului populaţiei din 2011 şi este reprezentativ pentru populaţia adultă neinstituţionalizată a României. La un grad de încredere de 95%, marja de eroare este de +/- 3,1% la nivelul întregului eşantion. Metoda de culegere a datelor a constat în interviuri telefonice cu selecţia subiecţilor asistată de calculator (CATI), în conformitate cu prevederile GDPR şi ale legislaţiei privind protecţia datelor personale. Datele au fost culese în perioada 18- 25 şi 28-31 mai de către Elicom.
„Prevenirea şi combaterea pandemiei include o componentă socială critică şi care nu poate fi tratată doar din perspectivă medicală. De la început, strategia de prevenire a răspândirii noului coronavirus trebuia să fie pe baze medicale şi sociologice. A considera criza actuală doar ca o problemă medicală şi tratarea acesteia doar cu mijloace administrative conduc, inevitabil, la rezultate sub aşteptări”. ACAD. CĂTĂLIN ZAMFIR, DIRECTOR ICCV
