În cea de-a treia zi de lucru, Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat, miercuri, un amendament care modifică Legea fundamentală şi obligă mijloacele de comunicare în masă să declare public sursele finanţării, dar şi structura acţionariatului. Aceeaşi regulă ar trebui aplicată însă şi finanţării partidelor de către companii private, ceea ce nu se întâmplă.
Amendamentul, propus de Forumul constituţional, prevede, la articolul 30, alineatul 5, că „mijloacele de comunicare în masă au obligatia de a declara public sursele finanţării şi structura acţionariatului“ şi că „procedura declarării se stabileşte prin lege“. În forma actuală, „legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării“. Rezultă clar că actuala prevedere constituţională este mult mai tare decât precedenta, care lăsa la latitudinea legii obligaţia de a declara sursele de finanţare.
Potrivit Ioanei Avădani, directorul Centrului Român pentru Jurnalism Independent, ceea ce aduce nou actuala prevedere este egalitatea de tratament între mass-media audio-vizuale şi restul mijloacelor de comunicare în masă. „Publicarea structurii acţionariatului şi a surselor de finanţare era deja obligatorie pentru radiodifuzori prin directivă europeană şi are drept scop prevenirea situaţiilor de monopol sau abuz de poziţie dominantă. Amendamentul nu face decât să introducă egalitatea de tratament între audio-vizual şi restul mass-media“. Referitor la website-uri şi bloguri, care nu pot fi calificate drept presă, dar dintre care unele sunt foarte influente, Avădani a declarat că „definiţia mijloacelor de comunicare în masă urmează a fi făcută ulterior, prin lege“.
În ceea ce priveşte obligativitatea declarării surselor de finanţare, directorul CJI a precizat că această prevedere va trebui pusă în balanţă cu reglementările privind libera concurenţă şi că ea nu presupune publicarea tuturor contractelor unui „mijloc de comunicare în masă“, ci doar a bugetului anual de venituri şi cheltuieli.
Menţionarea acestor constrângeri în Legea fundamentală a ţării ridică restricţiile impuse mass-media la un nivel la care nici un alt sector nu mai este supus. În principiu, nu este nimic în neregulă cu faptul că publicul va afla dacă în acţionariatul ziarelor, televiziunilor etc., se află politicieni sau oameni cu interese clare de a manipula opinia publică, dacă finanţarea poate proveni de la grupuri de interese economice, grupuri criminale sau, să zicem, Gazprom, cum sugerează scandalul OffshoreLeaks. Ceea ce nu este în regulă este că nu există egalitate de tratament între presă şi partidele politice.
Comparaţia ne-a fost sugerată de un caz din Statele Unite, când Curtea Supremă a ridicat restricţiile privind finanţarea campaniilor electorale ale partidelor pe temeiul că restricţiile respective ar limita libertatea de expresie. Ioana Avădani şi-a declinat competenţa de a face o paralelă similară declarând că nu cunoaşte Legea finanţării partidelor. Diferenţa de abordare în cadrul Comisiei Constituţionale este însă evidentă. Cu o zi înainte, membrii Comisiei, cu excepţia lui Petre Roman, s-au dovedit foarte timizi în adoptarea unui amendament care interzicea societăţilor comerciale sau persoanelor juridice să finanţeze partidele politice şi l-au amânat pentru o şedinţă viitoare, dar opinia generală părea mai degrabă negativă.
Dacă va fi respins, atunci parlamentarii ar trebui, pentru a asigura egalitatea de tratament, să impună acelaşi nivel de transparenţă, la nivel constituţional, ca în cazul presei. Or, în acest moment, Legea finanţării partidelor prevede, la articolul 9 (2), b, doar că acestea sunt obligate să publice, pentru persoanele juridice care donează mai mult de zece salarii medii, „denumirea, sediul, naţionalitatea, codul unic de înregistrare, valoarea, felul donaţiei şi data la care a fost efectuată donaţia“. Nu şi structura acţionariatului şi sursele de finanţare a donaţiei, deşi publicul este la fel de îndreptăţit să ştie ce grupuri de interese economice fac donaţii partidelor, pentru a putea preveni eventualele cazuri de corupţie şi trafic de influenţă.
