Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

O descoperire în arhivele CNSAS ar putea salva sediul INST al Academiei de „rechinii imobiliari“

O nouă turnură, senzațională, apare în cazul încercării preluării sediului Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului de către persoane neavenite care se folosesc de documente îndoielnice.

Mihai Popescu 0 comentarii

Actualizat: 31.01.2019 - 16:05

 

„România liberă” a relalat la finalul anului trecut despre ciudățeniile unor decizii judecătorești luate în pofida unor dovezi istorice, după cum am scris în materialul ”Cine vrea să fure sediul INST? Casa conspirativă în care au stat Tudor Arghezi și Valentin Ceaușescu”.

Cum Dumnezeu apără adevărul iată că acesta a ieșit la iveală, ca prin minune, în ceasul al 12-lea, grație muncii istoricilor arhiviști ai INST și a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Un document important a fost descoperit în Arhivele CNSAS, document care ar trebui să schimbe opinia oricărui judecător care a înclinat balanța în favoarea pretinșilor proprietari ai casei din strada Arhitect Grigore Cerchez Nr. 16, unde Institutul condus de venerabilul istoric Radu Ciuceanu își desfășoară activitatea prodigioasă de 25 de ani.

Concret, Arhivele CNSAS au scos la lumină un Proces-­Verbal de Interogatoriu a lui Nicolae Georgescu, mic afacerist și soțul Zoei Georgescu, persoană care, deși nu a făcut în Testamentul său nici o referire la clădirea sau vreun apartament din imobilul în care ființează INST, este folosită de succesorii acesteia drept pretinsă proprietară.

Din Documentul CNSAS, pe ­care “România liberă” îl prezintă în exclusivitate, rezultă indubitabil adevărul enunțat de ­reprezentanții INST în 10 ani de procese, cu spectrul unei sentințe finale ­nefavorabile INST și al unei evacuări nedrepte deja anunțată în baza unei prime Hotărâri judecătorești. Și anume că această revendicare este frauduloasă, fiind începută din capul locului pe baza unor acte îndoielnice.

Astfel, în documentul CNSAS ce datează din 28.03.1958 se arată că numitul Nicolae Georgescu a fost condamnat în două rânduri: pentru fraude financiare, în 1948, chiar anul în care se susține că s-ar fi cumpărat casa din Cerchez 16, și apoi și pentru crime de război, ­respectiv ­specularea unor averi evreiești, ceea ce, potrivit legislației atrage automat și pierderea averii.

Dar peste toate acestea, în interogatoriul respectiv, Georgescu afirmă că da, ar fi cumpărat o casa în Cerchez, pe numele soției și cu o sumă ­fabuloasă, cu mult peste prețurile posibile ale vremii, dar această casă este, potrivit declarațiilor sale, în strada Cerchez Nr. 19 și nu Nr. 16, cum susțin pretendenții.

“Am avut o casă pe strada Cerchez 19, cumpărată pe numele soției în anul 1948 – actualmente naționa­lizată”, pentru care “am plătit 2.500.000 lei stabilizați”, spune textual Georgescu. Pentru a înțelege mai bine situația, trebuie să vă spunem că sediul ­INST este ultima clădire dintr-o stradă cu drum închis care se oprește în gardul Televiziunii Române. În trecut strada se unea cu artera Dorobanți.

Așadar pretinsa ­proprietate a soților Georgescu, dacă a fost, a fost pe actualul spațiu al curții TVR, unde imobilele au fost, normal, demolate, la sistematizarea zonei pentru construcția sediului Televiziunii, în anii ’60. Ne punem, firesc, întrebarea, cine și cum l-a întors pe 19 ca să devină 16 când s-a constatat că strada se termină la acest număr?

Casă conspirativă de pe vremea SSI

Reamintim, clădirea în care se află INST a fost în trecut o casă conspirativă a Serviciului Special de Informații (SSI), motiv pentru care actele ei de proprietate au fost secretizate și plimbate între Consiliul de Miniștri și Ministerul Apărării, de care a aparținut serviciul secret precursor al SRI, ulterior ajungând în posesia Securității și apoi a organelor administrative de stat locale, care au atribuit-o poetului Tudor Arghezi și fiului mai mare al cuplului Ceaușescu, Valentin Ceaușescu.

Cât a fost la M.A.I., drept casă conspirativă, a funcționat și ca centru de interogare, existând informații relevante despre utilizarea ei în operațiuni de anchetă în cazuri celebre precum cel al Grupului Pascal al parașutiștilor capturați în Munții Apuseni, anchetați de Securitate după lansarea acestora cu prilejul ­Festivalului Mondial al Tineretului desfășurat la Bucu­rești, asaltul asupra legației române de la Berna, cazul răpirii din Berlin a savantului orientalist, turcologul Aurel Decei, repatriat și pus sub anchetă (Arhiva CNSAS, fond SIE nr.22 vol.3, fila 282 și referință autor Ioan Opriș, Aurel Decei sau destinul disperării, Editura Enciclopedică, 2004, pag. 147) – cu toții anchetați în casa conspirativă din ­Cerchez Nr. 16.

După cum ne transmite avocatul cauzei, „Instanța de apel a înlăturat cu mare ușurință apărările INST și a ignorat probele, a acționat unidirecțional favorizând reclamanta, bagatelizând probele prezentate de Institut, neargumentând de ce le înlătură, refuzând să aibă un rol activ în aflarea adevărului deși este vorba de afaceri imobiliare tenebroase și de informații clasificate și de arhive secrete, inaccesibile publicului larg și chiar cercetătorilor”. Să vedem cine va răspunde acum, când adevărul iese la lumină.

Directorul INST, fost deținut politic ne asigură că nu se sperie de „dinozaurii comuniști” darămite de niște „rechini imobiliari” și face totodată un apel către ­Justiție.

Profesorul Radu Ciuceanu este categoric și cere public, prin intermediul presei: “Solicităm să fie desfiinţată hotărârea Curţii de Apel pentru că aceasta este nelegală. Institutul nu este proprietarul imobilului şi în calitate de detentor, deţinând pentru stat, nu ar avea posibilitatea legală şi nici obligaţia de a preda imobilul unui terţ al raportului juridic pe care îl are cu statul român, care este proprietarul imobilului şi care nu este parte în acest dosar. Ne aşteptăm ca cine are ochi să vadă şi urechi să audă, să chibzuiască. Noi suntem pregătiţi, oricum, pentru orice.”

Comentarii

loading...