Şeful Statului Major Interarme american, generalul Martin Dempsey, a enumerat, într-o scrisoare adresată Congresului, diferite opţiuni pentru o intervenţie militară în Siria cu scopul opririi vărsării de sânge, subliniind că decizia eventuală de angajare a trupelor rămâne o alegere politică.
Dar o astfel de acţiune este susceptibilă să degenereze rapid şi să antreneze „consecinţe imprevizibile”.
Administraţia Obama este divizată în ce priveşte implicarea mai profundă a SUA în războiul civil sângeros din Siria, echilibrând dorinţa de a evita un alt război în Orientul Mijlociu cu cea de a termina cu una din cele mai mari catastrofe umanitare din lume.
„Fantomele din Afganistan şi Irak concurează cu cele din Rwanda şi din Kosovo“, declară Michael Oren, fost ambasador al Israelului la Washington. Dar, preşedintele Obama are în vedere continuarea planului de înarmare a insurgenţilor sirieni.
Generalul Dempsey a prezentat preşedintelui Comisiei forţelor armate din Senat, Carl Levin, cinci scenarii diferite, mergând de la furnizarea de informaţii şi instruire până la desfăşurarea de soldaţi pentru „a lua cu asalt şi a securiza” siturile unde se află armele chimice ale regimului lui Bashar al-Assad.
În ce priveşte eventuala trimitere de soldaţi americani în Siria, „este o decizie politică, pe care naţiunea noastră a încredinţat-o liderilor civili”. Generalul avertizează însă şi asupra consecinţelor unui angajament al SUA în conflictul sirian. „O dată ce vom acţiona, trebuie să fim pregătiţi pentru ce va urma.
Un angajament mai important este dificil de evitat”. Printre scenariile prezentate, Dempsey evocă un plan de lovituri limitate de la distanţă vizând armata siriană, sistemele sale DCA şi posturile de comandament. „Lista ţintelor potenţiale cuprinde forţele DCA, armata aerului, trupele armatei terestre, rampele de lansare de rachete, flota şi posturile de comandament. Loviturile aeriene ar putea fi efectuate pentru a spulbera sute de ţinte într-o ordine pe care o vom stabili”. O astfel de operaţiune ar necesita sute de avioane, submarine, nave de luptă, cheltuieli de câteva miliarde de dolari.
O altă variantă constă din instaurarea unei zone de excludere aeriană pentru a împiedica regimul de la Damasc să bombardeze zonele rebele.
Un angajament mai consecvent ar putea lua forma instaurării de zone-tampon pentru protejarea unor zone cum ar fi frontierele cu Turcia sau Iordania.
O astfel de alegere ar implica folosirea forţei pentru apărarea acestor regiuni şi ar costa peste un miliard de dolari pe lună, subliniază generalul. În final, oficialul militar american evocă posibilitatea desfăşurării de „mii de membri ai forţelor speciale şi alte forţe terestre…pentru a lua cu asalt şi a securiza siturile capitale unde se află armele chimice“.
Luna trecută, preşedintele Barack Obama anunţase că va furniza arme uşoare şi muniţie opoziţiei siriene, după ce ajunsese la concluzia că Assad a utilizat arme chimice contra civililor, o violare declarată a „liniei roşii” stabilite de Obama.
Potrivit lui Dempsey, înarmarea şi antrenarea insurgenţilor sirieni, opţiunea cea mai puţin riscantă, ar costa 500 milioane dolari pe an, la început, şi implicarea mai multor mii de militari.
