Un expert israelian în antiterorism este o alegere inspirată pentru a da greutate unei conferinţe dedicate apărării de atacuri cibernetice, cum a fost aceea organizată recent de Aspen Institute Romania la Hotelul Hilton din Bucureşti. RL a stat de vorbă cu Shlomo Mofaz despre incidentele de la bordul navei Mavi Marmara, soldate cu nouă victime.
România Liberă: Aţi condus Departamentul antiterorist din cadrul serviciilor de informaţii militare ale Israelului. În această calitate, trebuie să vă întreb ce s-a întâmplat la bordul navei Mavi Marmara?
S.M. Orice aţi văzut în media nu este tabloul corect şi complet al evenimentelor. (…) Israelul a cerut în mai multe rânduri convoiului să verifice încărcătura umanitară pentru că se temea să nu transporte componente care pot fi folosite pentru construcţia de rachete. Dar guvernul turc a refuzat această cerere şi a preferat provocarea. Dacă aţi văzut înregistrările filmate, la bord se aflau oameni înarmaţi cu cuţite, bare de metal şi bâte, este clar că aceşti oameni nu erau activişti pacifişti. Erau terorişti. Au mai existat încă cinci nave. Când protestezi paşnic, totul este OK. E legal, deci e OK. Dar când treci la atac, lucrurile se schimbă. Trebuie înţeles că aceste lucruri nu s-au întâmplat pentru a-i ajuta pe palestinieni, ci pentru a lansa această provocare care să dea prilejul declanşării unor atacuri împotriva Israelului în mass-media. Este un atac condus de guvernul turc condus de domnul (Recep Tayyip) Erdogan şi de partidul său islamist (AKP) în ultimii doi-trei ani. Domnul Erdogan a preluat chestiunea palestiniană şi se foloseşte de ea pentru a ataca Israelul, pentru a câştiga susţinerea Iranului şi a Siriei. Sper, pentru dumneavoastră, pentru europeni, ca Turcia să nu devină parte a acestei alianţe, pentru că problema palestiniană nu este problema Turciei. Turcia are alte probleme foarte serioase, de exemplu cu imigranţii din Germania şi din alte locuri.
RL: Opinia larg împărtăşită de analişti este că a fost o gafă, şi mai ales o gafă a serviciilor de informaţii militare israeliene, care ar fi trebuit să prevadă ce urma să se întâmple.
S.M. Nu ştiu sigur, dar cred că a existat probabil o problemă şi că ar fi trebuit să aibă mai multe informaţii decât au avut. De obicei, serviciul de informaţii militare nu strânge informaţii despre civili. Nici atunci când este vorba de organizaţii pentru apărarea drepturilor omului Israelul nu colectează informaţii despre organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului.
RL: Da, dar presupun că strâng informaţii despre IHH? (IHH, organizaţie islamistă umanitară turcă, suspectată de legături cu grupări teroriste, a fost una dintre organizatoarele Flotilei Libertăţii – n.n.)
S.M. IHH este o noutate pentru Israel. Este o organizaţie extremistă care susţine Hamas şi alte grupări. Dar, chiar şi aşa, soldaţii israelieni nu aveau de unde să ştie că la bordul acestei nave vor fi atacaţi, pentru că, în cazul celorlalte cinci, nu au existat incidente. Israelul trebuie să ancheteze ce s-a întâmplat acolo, dar nu avea să ştie că la bordul acelei nave activiştii erau organizaţi.
RL: Pierde Israelul războiul mediatic şi de propagandă contra Hamas?
S.M. Cred că, în materie de propagandă, am pierdut deja. (…) Nu înţeleg, de exemplu, de ce guvernul israelian nu a făcut publice înregistrările video ale operaţiunii imediat după incident, permiţând în acest fel ca toate imaginile şi informaţiile destinate mass-media să provină exclusiv de la Hamas şi de la cei aflaţi la bordul navei. Aceasta a fost o mare greşeală.
