Atacurile împotriva misiunilor diplomatice americane şi occidentale s-au răspândit la sfârşitul săptămânii trecute în mai multe ţări musulmane, ameninţând să reediteze valul de violenţe care a urmat publicării caricaturilor profetului Mahomed într-un ziar danez în 2005. Islamiştii radicali şi Al Qaeda încearcă în acest fel să folosească „furia musulmană” împotriva libertăţilor occidentale pentru a-şi menţine vie ideologia muribundă.
Protestele violente şi atacurile armate cărora le-au căzut victime ambasadorul american în Libia şi alţi trei angajaţi ai consulatului din Benghazi pe 11 septembrie s-au extins vineri din Afganistan în Yemen şi Maroc şi din Sudan în Tunisia. Cel puţin 11 persoane au murit în confruntările dintre forţele de ordine şi manifestanţi. Zeci de persoane au fost arestate inclusiv la Sydney, unde demonstranţii purtând pancarte pe care scria „Decapitaţi-i pe cei care insultă islamul!” au aruncat cu cocktail-uri Molotov şi pietre în poliţişti şi la Paris, unde au încercat să forţeze intrarea în ambasada americană. Duminică, Departamentul de Stat a ordonat evacuarea ambasadei din capitala Sudanului, Khartoum, după ce regimul islamist le-a refuzat americanilor să desfăşoare forţe ale puşcaşilor marini în jurul complexului, precum şi pe cea a personalului neesenţial din ambasada de la Tunis. În pofida calmului de sâmbătă, atmosfera la Washington era una de asediu, Casa Albă pregătindu-se pentru o lungă perioadă de tulburări antiamericane în ţările arabe.
Între timp, mai mulţi comentatori americani au cerut judecarea autorilor filmului „Inocenţa musulmanilor” pentru complicitate la asasinarea ambasadorului Chris Stevens, marele muftiu al Arabiei Saudite a cerut guvernelor şi organismelor internaţionale precum ONU incriminarea globală a insultei aduse tuturor religiilor şi profeţilor acestora, iar unul dintre presupuşii autori ai filmului, Nakoula Basseley Nakoula, a fost interogat, la Los Angeles, vreme de 30 de minute de ofiţerii federali. A fost suficient pentru ca presa americană şi occidentală să ridice din nou problema libertăţii de expresie a limitelor şi atacurilor la care este supusă de atitudinea intolerantă a extremiştilor religioşi. La fel ca în cazul caricaturilor lui Mahomed, se vorbeşte din nou despre ciocnirea dintre civilizaţia islamică resentimentară şi inadecvată la modernitate şi civilizaţia laică şi (post)modernă a Occidentului.
„Primăvara arabă” şi disperarea Al Qaeda
Fouad Ajami, expert în problemele Orientului Mijlociu la Hoover Institution, şi Ali Soufan, fost agent FBI devenit consultant în securitate, sunt însă de acord că „Inocenţa musulmanilor” – un fim rudimentar, atât ideologic, cât şi ca realizare – nu a fost decât un pretext pentru declanşarea violenţelor. Într-un text din Washington Post, Ajami atrage atenţia că de fiecare dată când au izbucnit violenţe împotriva „necredincioşilor”, în spate s-au aflat islamiştii radicali, care au încercat să capitalizeze pe seama diferenţelor culturale şi a „prăpastiei libertăţilor” individuale care încă despart lumea arabă de Occident. La rândul său, Soufan remarcă într-un interviu pentru Council of Foreign Relations că cele mai violente atacuri au avut loc în ţările „Primăverii arabe” – Egipt, Libia, Yemen şi Tunisia -, fapt care dovedeşte disperarea Al Qaeda de a resuscita retorica antiamericană şi anti-occidentală în ţări în care a pierdul teren, dar confuze şi încă slabe din punct de vedere al instituţiilor democratice.
