Legaţi prin sânge sau căsătorii, aşa-numiţii „prinţi roşii”, elita ambiţioasă a Chinei, aflaţi la putere în prezent, sau foşti demnitari ai Partidului Comunist Chinez (PCC), au adunat averi fabuloase şi au concentrat nemulţumirea populaţiei, fiind rezultatul unei imense ipocrizii.
Aceste cadre comuniste flutură idealuri populare dar se fac că nu văd când rudele şi apropiaţii îşi folosesc puterea şi influenţa pentru a se îmbogăţi. Documentele primite de Consorţiul Internaţional al Ziariştilor de Investigaţii (ICIJ) dezvăluie cazurile a peste 20.000 de clienţi din China şi Hong Kong care stochează averi în paradisuri fiscale. Conturile bancare offshore, trusturile sau societăţile fictive nu sunt ilicite în sine dar aceste entităţi pot fi utilizate şi pentru spălarea banilor, evitarea taxelor şi escamotarea participării unui individ într-o societate.
Documente provenite din Insulele Virgine britanice dezvăluie existenţa în această entitate juridică a unei societăţi deţinută în proporţie de 50% de Deng Jiagui, miliardar şi cumnat al preşedintelui Xi Jinping. Căsătorit cu sora mai mare a şefului statului, Deng este un promotor imobiliar multimilionar şi investitor în domeniul metalelor rare. De la venirea sa în fruntea PCC, în 2012, Xi Jinping a lansat o campanie dură anticorupţie dar a înăbuşit o mişcare a cetăţenilor care cereau publicarea patrimoniului responsabililor guvernamentali.
Altă figură majoră a PCC, Wen Jiabao, fost premier între 2003-martie 2013, se prezenta ca un reformator şi cultiva imaginea unui bunic îngrijorat de concetăţenii săi dar fiul său, Wen Yansong a constituit în 2006 în Insulele Virgine, cu ajutorul biroului Credit Suisse din Hong Kong, societatea Trend Gold Consultants, unde a fost unic acţionar până la dizolvarea firmei. Investitor de risc, Wen Yansong, care a făcut studii în SUA, a fost cofondator al altei societăţi înainte de a deveni, în 2012, preşedintele China Satellite Communications Company, o întreprindere publică care vizează să devină primul operator de sateliţi din Asia.
Scandaluri
Fişierele analizate de ICIJ clarifică rolul necunoscut până acum jucat de paradisul fiscal al Insulelor Virgine britanice într-un scandal care ia amploare şi în care este implicată fiica lui Wen Jiabao, Wen Ruchun, cunoscută ca Lily Chang. Aşa cum relata New York Times, banca J.P. Morgan a vărsat către Fullmark Consultants, o societate condusă de Wen Ruchunst, 1,8 milioane dolari ca onorarii de consiliere. Autorităţile americane au deschis o anchetă pe acest subiect şi mai larg asupra folosirii „prinţilor roşii” de către JP Morgan pentru a-şi extinde influenţa în China. Fullmark Consultants a fost înfiinţată pentru escamotarea relaţiilor dintre Wen Ruchun şi banca americană şi a fost constituită de soţul ei, care a creat firma în 2004 în Insulele Virgine britanice şi care a fost unic director şi acţionar până în 2006, când a preluat funcţiile la agenţia publică chineză de supraveghere a pieţelor.
Societatea de servicii offshore TrustNet, cu sediul în Singapore, a facturat banca elveţiană UBS în octombrie 2005, stabilind un certificat de solvabilitate pentru Fullmark, ceea ce demonstrează existenţa unei legături directe între Fullmark şi banca elveţiană. O telegramă dezvăluită de WikiLeaks preciza în 2007 că, deşi apropiaţii lui Wen Jiabao „nu beneficiază neapărat de mită, ei acceptă onorarii exorbitante pentru consiliere”.
Documentele deţinute de ICIJ relevă existenţa de societăţi constituite de apropiaţii lui Deng Xiaoping, care a condus China între 1978-1992, ai fostului premier Li Peng, (1988-1998) şi ai fostului preşedinte Hu Jintao (2003-2013).Unii specialişti în spaţiul chinez consideră că averile adunate de aceşti „prinţi roşii”, în special conturile lor offshore, reprezintă un serios pericol pentru PCC, dar sunt de acord că actuala putere este prea implicată pentru a pune capăt.
Conturile fiilor
La finele anilor 1990, printre chinezii influenţi care căutau să se „extrateritorializeze” figura Fu Liang, fiul lui Peng Zhen, unul dintre cei „opt nemuritori” ai Partidului Comunist şi cel mai înalt lider al Adunării Naţionale Populare în anii 1980. Documentele OffshoreLeaks publicate în 2013 dezvăluiau că Fu Liang – care a investit în yaht-cluburi şi terenuri de golf în China Continentală – a gestionat cel puţin cinci societăţi offshore în Insulele Virgine şi printr-una dintre ele a cumpărat în 2000 un hotel în Filipine.
TrustNet l-a ajutat să creeze aceste firme, în 2000 societatea făcând parte din acele cabinete care pregăteau totul gata de semnare pentru clienţii chinezi, organizând, de exemplu, reuniuni de marketing în birourile din Shanghai a celor numiţi „Big Five” ai auditului – KPMG, Ernst&Young, Pricewaterhouse, Deloitte&Touche şi Arthur Andersen. Prin intermediul firmei Trustnet, cabinetul devenit apoi PricewaterhouseCoopers a contribuit la constituirea a peste 400 societăţi offshore pentru clienţii Chinei continentale, din Hong Kong şi Taiwan. Pe aceleaşi pieţe şi tot prin intermediul TrustNet, UBS a ajutat la crearea a peste o mie de entităţi offshore.
Birourile UBS din Hong Kong au asistat-o pe Yang Huiyan, care, cu un patrimoniu de 8,3 miliarde dolari, este femeia cea mai bogată din China, să înfiinţeze în 2006 o societate în aceleaşi Insule Virgine. În 2007, banca elveţiană a recomandat TrustNet o altă miliardară a imobiliarelor, Zhang Xin, fondatoarea promotorului Soho China, care a redesenat o bună parte a Beijingului şi care recent şi-a oferit în Manhattan o clădire de 26 milioane dolari.
Printre clienţii TrustNet care au creat în această perioadă societăţi în Insulele Virgine se află şi doi parlamentari. China este din ce în ce mai bogată şi paradisurile fiscale sunt din ce în ce mai folosite nu doar ca locuri de tranzit pentru operaţiuni circulare ce ies din China şi apoi revin, dar şi pentru a investi în străinătate şi a accede pe pieţele unde se negociază metale, minerale şi alte materii prime.
În timp ce piedicile administrative şi intervenţionismul statului au tendinţa să paralizeze sistemul comercial chinez, a fi înmatriculat într-un centru offshore facilitează afacerile. Dar nu trebuie uitat faptul că numeroase întreprinderi chineze şi numeroşi chinezi folosesc paradisurile fiscale în scopuri ilicite. În septembrie 2013, Zhang Shuguang, fost responsabil al căilor ferate chineze, a pledat vinovat în faţa unui tribunal penal într-o afacere în care a fost acuzat de transferul a 2,8 miliarde dolari în conturi bancare offshore. Un raport intern publicat de Banca Centrală a Chinei dezvăluie că responsabilii publici au deturnat şi au scos din ţară peste 120 miliarde dolari după mijlocul anilor 1980.
Giganţii petrolieri
Dosare financiare dezvăluie relaţii secrete între companiile petroliere chineze şi zeci de societăţi offshore, multe dintre ele nedeclarate. Cele mai mari companii de petrol din China, inclusiv Sinopec şi PetrolChina, sunt şi cele mai mari companii din lume. Potrivit datelor oferite de ICIJ şi publicate de Guardian şi Le Monde, conducătorii celor două menţionate, plus China National Offshore Oil (CNOOC), sunt implicaţi în anchete de corupţie, din care multe legate de reţele de societăţi fictive înregistrate în lume.
Cercetările ICIJ pe baza dosarelor financiare obţinute din Insulele Virgine britanice relevă zeci de societăţi legate de cei trei giganţi chinezi ai petrolului, înalţii conducători din domeniu din China fiind printre cei mai puternici din ţară şi au legături strânse – adesea familiale – cu elita politică chineză. Înregistrările demonstrează o lungă istorie de acţiuni în străinătate realizate de către întreprinderile şi cadrele din sectorul petrolului prin încorporări în Insulele Virgine britanice, Insulele Cook şi jurisdicţii conexe, în perioada 1995 şi 2008. Unul dintre aceşti lideri, Zhang Bowen este înscris în datele ICIJ ca singurul administrator şi acţionar într-o firmă offshore activă în 2006-2008. Luna trecută, el a preluat conducerea Kunlun Energy, o filială a CNPC, societate mamă a PetroChina, cotată la Hong Kong.
Deşi unele entităţi offshore au fost divulgate în rapoarte anuale, multe nu au fost niciodată cotate la bursă şi au refuzat să dezvăluie dacă lista lor completă de entităţi offshore a fost semnalată confidenţial guvernului Chinei, aşa cum cere legea. Adesea, cochiliile offshore au fost legate şi de scandaluri ample de corupţie. Un raport pregătit de guvernul chinez şi publicat de Banca Chinei arată că, din 1990, peste 120 miliarde dolari au fost scoase din China, canalizate spre jurisdicţii offshore. Raportul subliniază că lideri corupţi au reuşit să transfere bani în firmele lor ecran din paradisuri fiscale printr-o varietate de mijloace din ce în ce mai sofisticate, inclusiv facturi false. În 2009, fostul preşedinte al Sinopec, clasată de Fortune ca una din cele cinci cele mai mari companii din lume, a fost condamnat la moarte cu suspendare pentru corupţie pasivă de peste 28 milioane dolari.
Ciocu’mic!
În timp ce averile oligarhilor mediilor de afaceri, ale responsabililor guvernamentali şi ale familiilor lor sunt din ce în ce mai exorbitante, unii chinezi înfruntă furia autorităţilor care îi interpelează pentru corupţie. Mişcarea noilor cetăţeni care reuneşte organizaţii ale societăţii civile, militează şi pentru o mai mare transparenţă, dar guvernul nu a întârziat să riposteze. Fondatorul mişcării, Xu Zhiyong, a fost arestat, alături de alţi 20 de membri.
Beijingul se leagă şi de media străină care se interesează de prăpastia dintre bogaţi şi săraci. După ce au relatat despre activele offshore ale „prinţilor roşii”, New York Times şi Bloomberg News şi-au văzut siturile internet blocate, în octombrie 2012 şi ziariştilor lor li s-a amânat prelungirea vizei pentru China.
Afaceri ascunse
Ascensiunea micilor „prinţi roşii“ în lumea afacerilor nu este posibilă decât datorită tăcerii presei, or media chineză are interdicţia formală de a menţiona numele lor fără autorizare. În sânul puterii, derapajele copiilor dau naştere luptelor interne. În 1986, Hu Yaobang, secretar general al PCC a lansat o campanie contra corupţiei copiilor cadrelor înalte. L-a arestat pe fiul conservatorului Hu Qiaomu, acuzat de trafic cu casete pornografice în armată. Alt incident l-a implicat pe Bo Xicheng – fratele lui Bo Xilai, fostul om forte al PCC din Chongching, condamnat în septembrie 2013 la închisoare pe viaţă pentru corupţie şi abuz de putere – dar mai ales fiul unuia din cei „opt nemuritori” ai partidului, Bo Yibo: o cantitate de aur dispăruse dintr-un atelier de bijuterii unde se asociase. Cele două afaceri au fost înăbuşite şi secretarul general a fost debarcat în 1987 de facţiunea lui Bo Yibo. Funeraliile lui Hu Yaobang au declanşat manifestaţiile din Tienanmen.
Nisip, mare şi secrete
Insulele Virgine britanice (BVI), un micro-stat al cărui imn este God Save the Queen, este în prezent în fruntea palmaresului paradisurilor fiscale cele mai opace şi cel mai mare furnizor mondial de societăţi offshore, dar Marea Britanie refuză să intervină şi să forţeze reformarea. Când Panama, locul tradiţional al firmelor offshore obscure a fost perturbat de invazia americană din 1990, cererea mondială pentru anonimatul întreprinderilor în BVI a explodat şi ultimele cifre relevă că peste un milion de societăţi au fost înregistrate în aceste insule. Secretul funcţionează la mai multe niveluri, finanţele aducând profit întregului arhipelag, reprezentând 60% din PIB şi oferind celor 28.000 de locuitori un nivel de trai superior celui din alte insule din Caraibe. Sunt implicaţi mulţi de străini, avocaţi, jurişti supercompetenţi, englezi, americani, canadieni…
Neil Smith, secretar de stat la Finanţe în Insulele Virgine, declara pentru experţii OECD veniţi să evalueze starea cooperării mondiale contra fraudei şi evaziunii fiscale: „Banii nu sunt aici. Aici înregistrăm societăţi pentru investitorii cărora le protejăm identitatea. Nu deschidem conturi în bancă”. Apărând arhipelagul, el sublinia că „banii acestor societăţi sunt în Panama, în Liechtenstein, în Elveţia. Uneori chiar în conturi la New York sau Paris” şi dacă „vânaţi aceşti bani murdari, nu îi veţi găsi aici”.
Tortola, una dintre Insulele Virgine britanice, a profitat de căderea dictatorului panamez Manuel Noriega în 1989 şi de instabilitatea politică ce a urmat pentru a prelua primul loc pe piaţa concurenţială a creării de firme offshore. Printre atuurile oferite se numără un drept al societăţilor simple, o fiscalitate zero şi legi antispălare de bani adoptate în anii 1990. Astfel, Insulele Virgine, cu 850.000 de companii şi trusturi (între 25 şi 40% din totalul mondial), din care 450.000 active, ar fi un arhipelag al tezaurului dar fără tezaur. O economie virtuală, fără active financiare.
După dezvăluirile OffshoreLeaks, care au dus la scăderea cu 21% a înregistrărilor de firme în 2013 în BVI, a fost dat consemnul de a nu se oferi informaţii. Dreptul este asigurat şi secretul atât de protejat încât facilitează crearea de societăţi opace, care permit disimularea fluxurilor frauduloase. Se consideră că în Insulele Virgine, o firmă din zece ascunde activităţi criminale, o bună parte servind mafiilor rusă şi chineză.
