Preşedintele Traian Băsescu a semnat decretele de numire a lui Tiberiu Niţu pentru funcţia de procuror general al României, a lui Dimitrie Bogdan Licu – pentru funcţia de prim-adjunct, a lui Codruţ Olaru – pentru funcţia de adjunct al procurorului general.
Alături de numirile şefilor Parchetului General, preşedintele a semnat numirea Laurei Codruţa Kovesi pentru funcţia de şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a Alinei Bica pentru şefia Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi a adjunctei acesteia, Georgiana Elena Hosu.
Înainte de a decide semnarea decretelor de numire, preşedintele a dialogat, pe parcursul a trei zile, cu cei şase nominalizaţi pentru conducerea Parchetelor. Băsescu a declarat că o atenţie deosebită a acordat-o discuţiei cu Tiberiu Niţu „având în vedere controversele stârnite“. „Desemnarea lui Niţu nu era un târg de nerefuzat, cum au spus mulţi, dar pur şi simplu a fost o soluţie la care am ajuns la desemnarea oricărui procuror cu funcţie de conducere în Parchetul General şi în DIICOT şi DNA în ultimii opt ani şi jumătate. Întotdeauna între mine şi ministru a existat o discuţie înainte de a-mi trimite nominalizările, exact pentru a preveni refuzurile. Când discuţia nu a existat, am refuzat nominalizările, ştiţi propunerile doamnei Pivniceru, respinse, nu pentru calitatea profesională a celor doi propuşi, ci am respins procedura, care nu a fost transparentă“, a declarat Băsescu, explicând astfel de ce prima dată a refuzat numirea lui Niţu.
Cum s-au stabilit numele şefilor de parchete
Cei şase au fost nominalizaţi direct, prin asumare politică, de către premierul Victor Ponta în perioa-da în care a asigurat interima–tul la Ministerul Justiţiei, şi apoi avizaţi de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia de procurori. Codruţa Kovesi, Bogdan Licu şi Codruţ Olaru au fost avizaţi cu unanimitate de voturi de către procurorii CSM, iar Tiberiu Niţu, Alina Bica şi Georgiana Hosu – cu majoritatea voturilor.
Noul procuror general al României, Tiberiu Niţu, a mai fost propus pentru funcţia de procuror general în luna noiembrie, anul trecut, de către fostul ministru al Justiţiei, Mona Pivniceru, când CSM nu l-a avizat (între timp componenţa secţiei de procurori s-a modificat), iar preşedintele a refuzat să-l numească pe motiv că selecţia operată de ex-ministrul Justiţiei nu a fost transparentă.
Acum, preşedintele a fost pus, din nou, în faţa deciziei de a-l numi sau nu pe Tiberiu Niţu, de această dată având avizul CSM.
La interviul public organizat de CSM, Tiberiu Niţu a greşit multe răspunsuri la întrebări, ca şi în noiembrie anul trecut, numai că ultima dată nu a mai fost arogant. Evoluţii slabe au avut şi nominalizatele pentru conducerea DIICOT (Alina Bica şi Georgiana Hosu). O altă deosebire faţă de luna noiembrie anul trecut este că nominalizările nu au mai fost făcute prin selecţie pe criterii-standard enunţate cu surle şi trâmbiţe de către ministrul Justiţiei de atunci, Mona Pivniceru, dar făcute în secret, ci prin asumare directă, politică, a interima-rului de la Justiţie, Victor Ponta (legea românească prevede nominalizarea de către ministrul Justiţiei, fără a preciza organizarea unei selecţii, însă selecţia nu era interzisă deoarece tot ce nu este expres interzis de lege, este permis – e un principiu de drept).
Legea îi permitea preşedintelui ţării să refuze de mai multe ori propunerile, fără a risca suspendarea, dacă majoritatea parlamentară a USL ar fi fost obişnuită cu respectarea legilor. Surse USL au declarat pentru RL că dacă preşedintele nu semna decretele de numire ar fi declanşat, din nou, procedurile de suspendare în Parlament, unde deţin controlul cu circa 70%, chiar dacă nu aveau temei legal pentru suspendare.
Nu ar fi fost prima dată când USL nu ar fi respectat legislaţia; au mai făcut asta de curând, atunci când au înfiinţat o comisie parlamentară pentru a cerceta activitatea unor procurori, procedură strict şi expres interzisă de lege! O nouă procedură de suspendare ar fi creat instabilitate politică, haos şi cădere economică (aşa cum a fost în 2012), plus că ar fi provocat îngrijorarea partenerilor strategici externi ai României.
Traian Băsescu a avut de ales între a-şi dezamăgi mulţi susţinători, care aşteptau numirea unui procuror general bine pregătit, cu rezultate profesionale deosebite şi declanşarea instabilităţii politice, cu efecte dezastruoase pentru ţară.
