Prăbuşirea Băncii Internaţionale a Religiilor poate fi considerată una dintre marile pete ale justiţiei. Deşi s-a dovedit că această bancă a intrat în colaps după ce a fost devalizată cu 180 miliarde lei care au ajuns la Dinel Staicu, nimeni nu a fost găsit vinovat. Culmea, Staicu a şi recunoscut în faţa anchetatorilor care au fost adevăratele sale intenţii.
Dinel Staicu (Nuţu) a fost condamnat iniţial pentru devalizarea Băncii Internaţionale a Religiilor (B.I.R.), printr-o decizie definitivă, de şapte ani de închisoare. El a fost scăpat de Curtea de Apel Bucureşti, care într-o cale extraordinară de atac a decis anularea condamnării. Cum a evoluat dosarul Staicu?
„Am conceput un plan”
În iulie 2000, BNR a cerut Tribunalului Bucureşti falimentul BIR, ca urmare a lipsei lichidităţilor băncii şi după ce constatase că şefii instituţiei bancare nu respectaseră interdicţia de a mai da credite. Principalul beneficiar al creditelor a fost chiar Dinel Staicu. În dosarul penal deschis de procurorii DNA, Staicu a făcut declaraţii cel puţin surprinzătoare. În timp ce era anchetat pentru modul abuziv în care firmele sale, fără nici un fel de bonitate, au luat credite de miliarde de la BIR şi a preluat creanţele pe care banca le avea de recuperat, Dinel a recunoscut în faţa anchetatorilor că scopul său a fost de fapt să preia pachetul majoritar de acţiuni al Băncii Internaţionale a Religiilor, indiferent prin ce metodă, chiar dacă asta ar fi presupus prăbuşirea băncii. Iată ce declara Dinel Staicu în 2002 la Inspectoratul General al Poliţiei: „Am conceput un plan de afaceri care să corespundă atât intereselor de salvare a B.I.R., cât şi subsemnatului, mai precis înscrierea în cursa de preluare a pachetului majoritar de acţiuni al acestei bănci”, arată fostul preşedinte al SIF Craiova şi al Universităţii Craiova. Concret, Staicu recunoaşte că, împreună cu un grup de funcţionari din cadrul B.I.R., prin operaţiunile efectuate, a intenţionat să o golească de lichidităţi şi astfel să preia pachetul majoritar de acţiuni.
BNR nu i-a înţeles viziunea!
În faţa aceloraşi anchetatori, Staicu a emis tot felul de teorii aberante în legătură cu economia de piaţă şi modul cum se fac afacerile:„Declar că în perioada de tranziţie, conform legislaţiei în vigoare, personal am căutat să fac afaceri inteligente, fără bani şi, funcţie de dimensiunea afacerii, să fac schema logistică necesară după care, să conduc prin delegare, ca un adevărat acţionar şi nu ca administrator al fiecărei componente. În speţă, în cazul B.I.R., mi-am dat seama că deriva băncii se datora tocmai acestui ritm rapid de dezvoltare, lucru care l-am înţeles numai eu, nu şi BNR, a cărui viziune a fost una simplistă…” În declaraţia dată la 18.03.2002, Staicu precizează: „…Am negociat preluarea acestor creanţe prin cesiune, în paralel concepând un plan complex pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni B.I.R. Gândesc afaceri complexe, le concep şi apoi tranşez linii directoare la personalul din subordine sau chiar la anumite societăţi al căror acţionar sunt, dacă nu sunt suficiente societăţi sau salariaţi, dau dispoziţie să se facă altele noi, ori să se cumpere de pe piaţă din cele deja făcute. Port personal responsabilitatea acestui business, atât eu, cât şi consilierii mei, dacă s-a încălcat legea”, se mai arată în rechizitoriul procurorilor.
„Politica mea a fost să nu ies şifonat prea rău”
Din probele procurorilor rezultă că Dinel Staicu a încercat să cumpere pachetul majoritar de acţiuni al fostei Bănci Internaţionale a Religiilor chiar cu banii luaţi din creditele ilegale care i-au fost acordate de această bancă: „Am acţionat…. existând corespondenţă cu toţi acţionarii principali ai B.I.R. ale căror acţiuni intenţionam să le cumpărăm, după care ar fi urmat majorarea capitalului din partea Cooperativei de Credit Banca Populară Rich-Bank Craiova… chiar -dacă negocierile au fost mai dure pentru cei aflaţi la ananghie, dar afacerile sunt afaceri, şi cum această junglă a economiei de piaţă permite câştiguri enorme a fost de preferat varianta lichidării. În ceea ce mă priveşte, având toate acţiunile ipotecate, am stopat orice formă de aflux financiar către societatea de lichidare bancară, politica mea fiind aceea de a nu ieşi şifonat prea rău, sau, de ce nu, să câştig”. DNA arată că după intrarea B.I.R. – S.A. în procedura de lichidare judiciară, Staicu a achizi-ţionat pachetul de acţiuni deţinut de SIF Oltenia la Banca Internaţională a Religiilor, achiziţie pe care a realizat-o prin intermediul SC Corealis S.A. De altfel, arată procurorii, Dinel Staicu a ieşit chiar în câştig pentru că din preţul cesiunilor a achitat numai 10%, iar din credite nu a achitat nici un leu. Practic, la sfârşitul anilor ’90, Staicu s-a ales cu 180 miliarde lei. Bună afacere!
Culmea este că Staicu recunoaşte în declaraţiile date anchetatorilor că a luat bani de la B.I.R. fară să aducă nici o garanţie că-i poate returna. „Întrucât normele interne ale băncii impuneau ca o singură societate să nu poată să obţină creanţe care să depăşească valoarea de 10 miliarde lei, iar eu aveam la dispoziţie numai trei societăţi comerciale care puteau prelua creanţe, am dat dispoziţie juriştilor mei să depună diligenţele necesare pentru înfiinţarea altor 7-8 societăţi, lucru care s-a şi realizat. Am considerat necesar să condiţionez acceptarea cesiunilor de creanţe de acordarea în paralel a unor linii de credit având o valoare totală cu cea a creanţelor cesionate”.
Procurorii spun că Staicu a beneficiat de grave încălcări ale normelor bancare făcute de funcţionarii de la B.I.R.
