”În cazul desfiinţării S.I.I.J., niciun judecător nu va mai da soluţie de achitare într-un dosar „cu miză”
– Interviu cu avocatul Florin Durgheu –
În aceste zile, respectiv 20-21 ianuarie 2020, la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se va judeca dosarul S.I.I.J. Cui credeţi că va da câştig de cauză CJUE, detractorilor sau susţinătorilor S.I.I.J.?
– Deşi nu ar trebui să se întâmple la un asemenea nivel, din păcate este previzibilă victoria detractorilor S.I.I.J., având în vedere (cel puţin) două considerente :
C.J.U.E. pare că s-a antepronunţat în momentul în care a stabilit timpi diferiţi pledoariilor care vor fi susţinute de către pledanţii fiecărei tabere. Astfel, pentru a-şi exprima punctul de vedere, detractorii S.I.I.J. vor avea la dispoziţie un timp de 6 ori mai mare, respectiv 120 minute, faţă de susţinătorul Secţiei, căruia i s-au alocat doar 20 minute.
– Cum aşa? Şi la Înalta Instanţă Europeană greutăţile de pe talger sunt măsluite?
– -Inechitatea este crasă şi ridică mari semne de întrebare asupra corectitudinii deliberării.
– Din completul de judecată va face parte doamna Camelia Toader, judecătorul român la CJUE, care s-a antepronunţat.
– Care este naivul în stare să creadă că doamna judecător Camelia Toader şi-ar dori măcar să fie imparţială şi să pronunţe o soluţie raportată exclusiv la argumentele pertinente pro şi/sau contra invocate, din moment ce şi-a exprimat public opinia, în cuprinsul mesajului de solidaritate pe care l-a transmis în februarie 2019, profesorilor de la Facultatea de Drept din Bucureşti ?
– Mai ţineţi minte mesajul?
– Da, cu siguranţă. Doamna judecător Camelia Toader a spus ceva pe gustul magistraţilor activişti care acuzau modificările aduse Legilor Justiţiei ca fiind politice. Pentru a spulbera orice dubiu, citez un fragment din mesaj: de solidaritate transmis de către:
„Buna ziua tuturor,
Deşi sunt în plan personal de acord cu conţinutul (amendat) al comunicatului, nu pot semna, având în vedere că pe rolul CJUE sunt pendinte cauze vizând exact aceste chestiuni. Deci, argumente ţinând tocmai de independenţa justiţiei (UE) mă împiedică să semnez”.
– Flaşneta cu “Dragnea e de vină” a devenit cor internaţional. Totuşi, cum a putut să se antepronunţe? E “strânsă” de vreun dosar?
– Normele legale, cât şi cele morale îi impun judecătoarei Camelia Toader să se abţină de la soluţionarea acestei cauze, fapt care nu s-a întâmplat.
– Consideraţi că era necesară înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor în Justiţie, din moment ce, la nivelul D.N.A., exista un Serviciu care, teoretic, avea exact aceleaşi atribuţii ?
– Fără discuţie, da, având în vedere grozăviile descoperite de Inspecţia Judiciară la Serviciul care funcţiona în cadrul D.N.A..
– Grozăvii ? Fiţi, vă rog, mai explicit.
– Este de notorietate faptul că, după ce a fost înfiinţat „pe furiş” prin Ordinul nr. 10, emis de către Laura Codruţa Kovesi, la data de 31.01.2014, Serviciul din cadrul D.N.A. a exercitat o presiune fantastică asupra judecătorilor care aveau de soluţionat cauze penale „cu miză”.
Astfel, Inspecţia Judiciară a descoperit mai multe dosare formate exclusiv pe motivul că, un anumit procuror D.N.A. nu a fost de acord cu soluţia pronunţată de un judecător într-un alt dosar, fapt care este total inacceptabil într-un stat care se vrea a fi de drept, nu „de drepţi”, sintagmă care vă aparţine !
– Ce e interesant e că Bruxelles-ul n-a fost preocupat niciodată de crimele din dosarele procurorilor. Oare nu le poate aminti judecătorilor europenişti de cauză şi de fond măcar unele?
– Să dăm doar un simplu exemplu! Episodul de la Oradea, în care procurori şi ofiţeri de poliţie judiciară de la D.N.A. Serviciul Teritorial Oradea puneau la cale ticluirea unor dosare penale judecătorilor incomozi, cu scopul de „a-i linişti”, nu poate fi nici uitat, nici trecut cu vederea, având în vedere faptul că tocmai reprezentanţii Statului puneau la cale săvârşirea unor infracţiuni.
– Ce motive am avea să credem că S.I.I.J. nu ar avea exact aceleaşi preocupări nelegale ca cele avute de Serviciul din cadrul D.N.A. ?
– În primul rând, trebuie observat faptul că S.I.I.J. este o structură înfiinţată în mod legal, structură care a fost avizată şi de C.C.R., spre deosebire de Serviciul din cadrul D.N.A. care, după ce s-a năşit ultra discret, prin Ordinul anterior amintit, a funcţionat aproape un an şi jumătate fără avizul Ministrului Justiţiei, având în vedere faptul că de-abia la data de 15.05.2015 a fost aprobat Regulamentul de ordine interioară nr. 1643/C, regulament care, la art. 4 alin 2 menţiona expres acest Serviciu.
– S.I.I.J. a apărut ca o reacţie la abuzurile DNA, fiind o instituţie propusă de magistraţi şi nu de politicieni. În mentalul colectiv, societatea în civil a impus sloganul “Dragnea a făcut S.I.I.J. pentru a scăpa de puşcărie.”
– Aş sublinia faptul că S.I.I.J. este singura structură de Parchet independentă din punct de vedere politic, în ciuda propagandei, structură în care funcţia de conducere o ocupă o persoană în urma votului C.S.M., spre deosebire de celelalte Structuri de Parchet (Parchetul General, D.N.A. și D.I.I.C.O.T.) la care, atât procurorii care le conduc, cât şi şefii de secţii, sunt numiţi de către Preşedintele României la propunerea Ministrului Justiţiei.
Cu alte cuvinte, S.I.I.J. este singura structură de parchet complet în afara controlului politic, fapt care nu ar trebui să deranjeze absolut nicio clasă politică aflată vremelnic „la butoane”, având în vedere un lucru previzibil : peste o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, „la butoane” vor fi adversarii lor politici !
– Care credeţi că este adevărata miză a desfiinţării S.I.I.J. ?
– Răspunsul este intuitiv: „albirea” procurorilor care au săvârşit abuzuri grosolane cu scopul de a scoate din scenă oamenii politici şi de afaceri incomozi.
Nu poate fi uitat faptul că, în pofida dezvăluirilor din presă a abuzurilor procurorilor de la Oradea şi Ploieşti, Procurorul şef D.N.A. de la acea vreme, lăuda activitatea „unităţilor de elită” D.N.A. Oradea şi Ploieşti, în loc să se desolidarizeze de abuzurile semnalate şi să dispună cercetarea, inclusiv penală, a celor vinovaţi de săvârşirea acelor abuzuri.
– Aţi putea indica un pericol ca urmare a desfiinţării S.I.I.J. ?
Pericolul iminent este dat de faptul că, în eventualitatea revenirii la formatul anterior, nici un judecător corect şi onest nu va mai avea curajul să pronunţe o soluţie de achitare într-un dosar „cu miză”, fiind preocupat de liniştea lui şi a familiei lui, aspect sesizat şi de doamna judecător Adriana Stoicescu, Preşedintele Tribunalului Timiş într-o postare pe Facebook :
„Politicienii nu îşi doresc decât continuarea luptei anticorupţie pe hârtie, garantată doar împotriva adversarilor politici, cu largul concurs al unor judecători reduşi la tăcere.
Căci nu va mai avea nimeni timp să se gândească la dreptate şi aplicarea legii, la corectitudine. Vom fi ocupaţi să pronunţăm soluţii potrivite, menite să ne asigure liniştea şi libertatea”.
Postarea Preşedintei Tribunalului Timiş este un ultim avertisment adresat, în egală măsură, clasei politice, profesioniştilor dreptului şi, nu în ultimul rând, opiniei publice, înaintea spulberării definitive, pentru o lungă perioadă de timp, a mitului justiţiei independente !
Interviu realizat de
Marius Ghilezan
