Premierul francez Manuel Valls a anunțat, luni seara, că va demisiona de la șefia Guvernului, pentru a intra în cursa pentru alegerile prezidențiale din 2017, informează AFP.
Valls a decis să participe la scrutinul pentru desemnarea candidatului Partidului Socialist la funcţia de preşedinte al Franței, informează Mediafax/
„Mă aflu la Évry (departamentul Essonne), în oraşul meu, cel al familiei mele, al copiilor mei, oraşul meu de suflet. Un oraş intens, de care te ataşezi, tânăr, popular. Un oraş în care lumea vorbeşte direct. Acest oraş este o şcoală a vieţii. Pot anunţa că sunt candidat la funcţia de preşedinte al Republicii (…) A venit vremea să mă implic mai mult. Situaţia îmi arată că trebuie să iau în considerare faptul că nu mai pot fi prim-ministru. Îmi voi da demisia începând de mâine”, a declarat Manuel Valls, citat de cotidianul Le Figaro.
El și-a motivat decizia pecizând că Franța trebuie să ia atitudine față de amenințarea teroristă și ascensiunea miscărilor politice de extremă-dreapta.
„Sunt candidat deoarece Franţa trebuie să aibă o influenţă mai mare într-o lume afectată de terorism, de încălzirea climatică şi de ascensiunea mişcărilor politice de extremă-dreapta. Vreau, în deplină libertate, să le propun francezilor o schimbare, prin candidatura mea, pentru a oferi forţelor politice de stânga încă cinci ani la putere”, a explicat Valls.
Cine este Manuel Valls
Premierul Manuel Valls, considerat drept un distrugător de tabuuri ale stângii, cu discursul său procompanii şi cu pledoariile sale pentru o laicitate strictă, provoacă o oarecare crispare în propria tabără, dar le poate deschide calea socialiştilor către voturile de centru, relatează AFP., potrivit News.ro.
Născut spaniol pe 13 august 1962 şi devenit cetăţean francez la 20 de ani, Valls, o persoană foarte ambiţioasă, cu un temperament impulsiv, se pregăteşte activ de câteva săptămâni să intre în cursa pentru Elysee, cu preţul unui conflict intens cu preşedintele Francois Hollande, căruia a jurat să îi fie loial. El a mărturisit că visează de ani de zile la cea mai înaltă funcţie în stat. Credea că va avea şanse abia în 2022, însă calea îi este deschisă acum, după ce şeful statului a anunţat că nu va candida pentru un al doilea mandat.
Valls este perceput ca un politician de stânga reformator – în 2007 voia să schimbe numele Partidului Socialist, pe care îl considera depăşit – şi-a schimbat recent discursul cu unul mai moderat. Dacă în urmă cu câţiva ani vorbea de „două stângi ireconciliabile”, mărturisea „iubesc companiile” în faţa patronatului sau era de acord cu interzicerea burkini de către primarii de dreapta, el îşi îndeamnă în prezent tabăra să se unifice, o condiţie esenţială pentru a câştiga primarele socialiste din ianuarie.
Înainte de primele primare deschise ale stângii, în urmă cu cinci ani, din care a fost eliminat, el îşi afişa cu transparenţă ambiţiile: nu se pune problema să „observ loja prezidenţială din orchestra în care ar trebui să stau să îmi aştept rândul”.
În 2012, Valls, care a luptat singur mult timp pentru o revoluţie în domeniul securităţii, a obţinut Ministerul de Interne, datorită unei apropieri de Hollande în cursul campaniei. În această calitate, el şi-a consolidat stilul marţial şi imaginea de mână de fier, sporindu-şi popularitatea – uneori mai degrabă în rândul electoratului de dreapta, decât de stânga.
Hiperactivitatea sa, comunicarea foarte bine pusă la punct, ambiţia sa a făcut de multe ori să fie comparat cu Nicolas Sarkozy, ceea ce îl enervează pe premier, o personalitate temperamentală, dar nu ranchiunoasă. Privirea sa adesea dură, replicile seci şi grimasele frecvente îi conferă imaginea de politician crispat, scrie AFP. „Valls înseamnă stânga cu lovituri de ciocan”, a glumit la un moment dat un apropiat al lui Martine Aubry.
După eşecul de la alegerile locale, el a reuşit să obţină Matignon (Ministerul de Interne – n.r.) în aprilie 2014, evacuându-l pe discretul Jean-Marc Ayrault. „Un lider trebuie să ştie să conducă, deci eu conduc”, spunea Valls la scurt timp după aceea.
După sosirea sa, ecologiştii s-au retras din Guvern, denunţând, printre altele, declaraţiile sale privind romii. Fostul primar din Evry nu dă, însă, prea mare importanţă criticilor şi atacurilor şi începe să aplice cu stricteţe noua linie “pro-business” a preşedintelui Francois Hollande, ce include reduceri de taxe pentru companii şi reforme pe piaţa muncii. Pe parcursul celor doi ani la conducerea Ministerului de Interne, Valls a dus la numeroase demisii în rândul aliaţilor: în 2014 s-au retras miniştrii Arnaud Montebourg (ministrul Economiei) şi Benoît Hamon (ministrul Educaţiei), după ce au criticat politica economică a lui Hollande. Cei doi îl vor înfrunta pe Valls în primare.
În ianuarie 2016 şi-a dat demisia şi ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, şocată de proiectul – abandonat în cele din urmă – de retragere a cetăţeniei persoanelor condamnate pentru terorism. În toamnă, a fost îndepărtat din Guvernul şi Emmanuel Macron, fost apropiat al preşedintelui, care a preferat să se lanseze solo în cursa pentru Elysee.
Majoritatea sa în Parlament, fragilizată de aceste „trădări”, după cum le-a perceput Valls, a reuşit să impună cu greu două legi cruciale pentru Guvern: aşa-numita lege Macron (legea salariului minim) şi legea muncii, care a dus la un conflict social profund şi la manifestaţii importante. Alegerile locale au alternat între înfrângeri şi victorii la limită pentru socialişti, într-o ţară bulversată de atentate teroriste, care îl marchează profund pe Manuel Valls, tată a patru copii, care mărturiseşte că “doarme prost”.
Născut la Barcelona, din mamă cu dublă cetăţenie, elveţiană şi italiană, şi din tată catalan, el şi-a petrecut toată viaţa adultă în politică. După ce a studiat pentru scurt timp Istoria, el a devenit asistent parlamentar la 23 de ani, după care a lucrat pentru premierul reformator Michel Rocard (1988-1991), apoi pentru un alt locatar al Matignon, Lionel Jospin (1997-2001).
