Politicienii britanici susținători ai ideii ieșirii țării lor din Uniunea Europeană (Brexit) se organizează cu dificultate, două tabere disputându-și desemnarea pentru a conduce oficial campania de dinaintea referendumului care se va desfășura cel târziu în anul 2017potrivit Agerpres.
Decizia privind această desemnare va reveni Comisiei Electorale după adoptarea proiectului de lege privind referendumul, iar tabăra aleasă va primi din partea statului o finanțare de șapte milioane de lire sterline (circa zece milioane de euro).
Confruntarea se dă între două platforme, respectiv 'Leave EU' (să ieșim din UE), organizată în jurul susținătorilor partidului antieuropean UKIP, condus de Nigel Farage, și 'Vote Leave' (Votați pentru ieșirea din UE) dominată de partidul conservator al premierului David Cameron. Cele două grupuri nu se adresează aceluiași public. 'Vote Leave' insistă pe suveranitate, iar 'Leave EU' pe imigrație.
'Vote Leave' pare mai apropiată de establishmentul politic și este sprijinită în plus de euroscepticii laburiști, de oameni de afaceri și de numeroase personalități. În schimb, 'Leave EU' se definește drept 'mișcarea poporului', astfel că practic se identifică cu formațiunea UKIP, ce își revendică de asemenea acest titlu, dar în această campanie ea aduce în prim-plan reprezentanți ai societății civile cei mai mulți necunoscuți publicului.
Totuși, în opinia lui Amand Menon, profesor de științe politice la King's College din Londra, Nigel Farage rămâne figura eurosceptică cea mai marcantă a Marii Britanii, iar acest lucru nu se va schimba decât dacă o personalitate din rândul conservatorilor, precum Boris Johnson, primarul Londrei, sau ministrul de interne Theresa May, se vor implica activ în campania pentru părăsirea blocului comunitar.
Premierul David Cameron a promis că, cel târziu în anul 2017, va convoca un referendum la care britanicii vor fi chemați să decidă dacă mai vor să rămână în UE. În perspectiva acestei consultări au fost inițiate negocierile între Bruxelles și Londra pentru definirea noului loc pe care Marea Britanie îl va avea în cadrul blocului comunitar dacă votul la referendum va fi favorabil rămânerii în UE.
Obiectivele urmărite de Cameron vizează în special transferul către guvernul de la Londra a multor atribuții ce revin în prezent instituțiilor europene. Printre solicitările sale se numără obținerea unui drept de veto asupra deciziilor comunitare de natură să afecteze interesele naționale britanice, cum ar fi cele care implică o aprofundare a integrării europene, și diminuarea fluxului imigranților est-europeni în Marea Britanie, mai ales prin adoptarea unor măsuri care să restricționeze accesul acestora din urmă la sistemul britanic de asistență socială.
În ansamblu, Marea Britanie dorește o consolidare a statelor naționale și repatrierea unor atribuții ce au fost transferate dinspre acestea către Comisia Europeană, astfel că solicitările Londrei au implicații pentru întregul bloc comunitar.
'Vrem un nou aranjament prin care grupuri de parlamente naționale să se poată uni și respinge legi europene care nu sunt în interesul lor național', a declarat Cameron săptămâna trecută în discursul în care și-a prezentat planurile privind reforma blocului comunitar. El a apreciat totodată că uneori soluția în fața problemelor UE nu este 'mai multă Europă', cum susțin adepții aprofundării integrării europene, ci 'mai puțină Europă'.
Anterior, într-un alt discurs, rostit la Congresul partidului său conservator, Cameron a declarat că Uniunea Europeană este 'prea mare, prea autocrată și se amestecă prea mult' în problemele statelor membre, motiv pentru care a promis că Marea Britanie va duce o luptă grea pentru a-și renegocia relațiile cu blocul comunitar.
