Rușii s-au strâns ieri cu miile la centrul Andrei Saharov din Moscova pentru a onora memoria liderului Opoziției, Boris Nemțov, asasinat vineri seara în apropierea zidului Kremlinului, dar această manifestare de solidaritate, ca și marșul de protest de duminică, nu trebuie să păcălească pe nimeni. După asasinarea lui Nemțov, slaba opoziție rusă a devenit și mai slabă, iar Vladimir Putin a devenit și mai puternic. Din punctul de vedere al mesajului, public nu este nici o îndoială cui îi servește acest asasinat politic.
În aclamatul serial House of Cards, președintele rus, Victor Petrov (V. P.) aflat în vizită la Washington, se laudă în fața omologului său american că o dată a ucis un om cu mâinile goale în Afganistan. Trimiterile la Vladimir Putin din film sunt numeroase și, deși nu există vreo informație că Putin ar fi fost în Afganistan sau că a ucis pe cineva cu mâinile lui pe vremea când era agent KGB la Dresda, în Germania Democrată, nimeni nu se îndoiește că are mâinile pătate de sânge. De la modul în care și-a eliminat adversarii fără milă, până la atentatele asupra blocurilor de locuințe din 1999, la războiul din Cecenia, la asasinarea Annei Politkovskaia, a lui Alexandr Litvinenko, Serghei Magnițki sau Boris Berezovski, ca să nu mai vorbim de războaiele din Georgia și acum, Ucraina, acensiunea lui Putin pe verticala puterii s-a făcut pe un munte de cadavre. Nu e nici o surpriză, așadar, că puținii opozanți ai regimului care au mai rămas și o bună parte a observatorilor străini îl suspectează pe Putin că ar fi ordonat asasinarea lui Nemțov.
Nu așa se văd lucrurile din spatele zidurilor Kremlinului. Imediat după ce vestea a făcut înconjurul lumii, Putin a condamnat public această crimă cinică și malefică” și s-a grăbit să susțină că aceasta „poartă toate semnele unui asasinat la comandă” care este „în întregime în natura sa un act provocator”. Prin „Provocare” Kremlinul înțelege orice act public îndreptat spre contestarea și destabilizarea puterii de stat din Rusia și, cum aceasta a ajuns să se confunde cu Putin însuși, provocările sunt pur și simplu acte menite să conteste sau să submineze în vreun fel puterea lui Putin. Linia oficială fiind fixată, ea a fost preluată și amplificată de trompeta numărul 1 a propagandei rusești, Dmitri Kiseliov, care într-unul din celebrele sale monologuri televizate a remarcat că „atâta vreme cât a fost în viață, Nemțov nu mai era de nici un folos Occidentului pentru că nu mai avea nici o perspectivă politică. Mort, a devenit mult mai interesant”. Ceea ce reiese în mod transparent din această ieșire este că teza cvasi-oficială (Kiseliov este țarul noului gigant media rusesc) a Kremlinului este că Nemțov era agent al Occidentului care devenise inutil și care a fost „revalorizat” prin asasinare pentru a delegitima puterea lui Putin în opinia publică rusească și a o destabiliza în acest fel. Când vorbește despre Occident, propaganda rusă vrea să spună, de fapt, Statele Unite și când spune Statele Unite, se referă la CIA. Rusia este o țară condusă de kaghebiști și, în mintea lor, America este, la rândul ei condusă de spionii din CIA. Agenția de spionaj americană este descrisă în mod regulat în materialele de propagandă difuzate de mass-media rusești ca fiind vinovată pentru toate problemele Rusiei, de la scăderea prețului petrolului, la demonstrațiile din Euromaidan, la războiul din Donbas sunt orchestrate de CIA. Deci, sugestia mai mult sau mai puțin oficială a Kremlinului că Nemțov a fost ucis de CIA pentru a-l destabiliza pe Putin nu le apare deloc absurdă multor ruși hrăniți zi și noapte cu teorii ale conspirației.
Moscova nu poate acuza direct CIA de un asasinat produs la umbra Kremlinului, dar poate acuza direct ceea ce Rusia numește „marioneta americanilor”, guvernul de la Kiev. Drept pentru care, cotidianul Izvestia afirmă, citând surse ale poliției, că asasinatul a fost comis de ucigași profesoniști ceceni la ordinul serviciilor secrete ucrainene. Scopul asasinatului? Desigur, destabilizarea și delegitimarea puterii lui Putin și creare unei mișcări de contestare publică, eventual violentă.
Varianta cecenă pare favorizată și de așa numitul Comitet de Investigații, o instituție presupus independentă care funcționează însă „pe lângă președinție” și care s-a discreditat total în cazul Magnițki. Potrivit acestuia, ar fi vorba de islamiști care s-au răzbunat pe faptul că Nemțov a condamnat în termeni fermi atacurile asupra revistei Charlie Hebdo. Și cum toată lumea știa că Nemțov era de origine evreiască (deși botezat ortodox)….
Printre teoriile senzaționaliste apărute în presă și pe site-urile de socializare se mai numără o crimă de tip mafiot, având în vedere că Nemțov avea interese de afaceri în orașul Iaroslavl pe care îl reprezenta în Dumă sau chiar crima pasională, având în vedere că omul politic era considerat un crai, dar această din urmă ipoteză nu prea ține având în vedere că tânăra care îl însoțea în momentul asasinatului, un model ucrainean în vârstă de 23 de ani, Anna Durițka, a rămas neatinsă deși cei doi se țineau de mână când Nemțov a fost împușcat în spate.
Comentatorii care se îndoiesc de faptul că asasinatul a fost ordonat de Kremlin aduc în sprijinul nevinovăției lui Putin, faptul că … acesta nu și-a omorât toți opozanții. Adică, faptul că Aleksei Navalnîi și Mihail Hodorkovski sunt în viață este adus drept argument că Putin nu își ucide în mod necesar toți adversarii politici chiar dacă unii precum cei doi reprezintă, potențial, un pericol mai mare decât Nemțov. De aceea, explicația care pare să fie favorizată de cei mai mulți, cel puțin în Occident, este că Nemțov a fost ucis de una din numeroasele grupări naționaliste rusești, dintre care unele foarte violente, care acționează în subteranele politicii rusești și care l-a pedepsit pe liderul opoziției pentru criticile la adresa războiului din Ucraina și presupusa susținere a mișcării democratice ucrainene. Dar dacă această variantă se va impune, atunci trebuie observat, că mesajul asasinatului este că undeva, în catacombele politicii moscovite, acționează o miliție puternică hotărâtă să ia viața oricui ar îndrăzni să pună la îndoială noul imperialism rusesc. Or, această amenințare difuză, care planează deasupra tuturor, este o armă teribilă în mâinile Kremlinului, care poate să răspândească teroarea în rândurile micii mișcări de opoziție care a supraviețuit, în același fel în care au făcut-o și naziștii. Nu l-o fi ucis Putin pe Nemțov cu mâinile goale și poate nici n-o fi ordonat explicit asasinarea acestuia, dar moartea fizicianului devenit om politic îi vine ca o mânușă autocratului de la Kremlin.
