Creștinii ortodocși sărbătoresc, duminică, Floriile, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim, unde a fost aclamat de locuitorii oraşului şi întâmpinat cu frunze de palmier, şi fiind totodată sărbătoarea celor care poartă nume de flori.
Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte, aşa-numita Săptămână Mare, de după cele 40 de zile de post. În ziua de Florii se face dezlegare la pește. Deși se află în post, în această zi trebuie să mănânce pește chiar și oamenii săraci.
Sâmbăta lui Lazăr
Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, în care femeile fac și împart plăcinte. În această zi, Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr, la patru zile de la moarte.
O legendă din popor, citată de Muzeul Țăranului Român, spune că, în vremea de demult, o femeie avea un baiat, și baiatul acela se numea Lazar, și era slab și dorea sa mănânce plăcinte. Însă mama lui nu a avut când să facă și să-i dea plăcinte, iar Lazăr a murit de dorul plăcintelor. Mama lui, văzând aceasta, se întristă și începu a plânge și a zice: ”Sa nu fie iertata de Dumnezeu femeia aceea, care nu face în Sâmbata lui Lazar placinte”. Și de atunci fac femeile întotdeauna în Sâmbata lui Lazar placinte.
Citește și: MESAJE de Florii. Felicitări, SMS-uri, urări frumoase și amuzante de Florii
Alte credințe populare legate de Florii
Ca să se ferească roadele de piatră, oamenii leagă primăvara vița de vie cu salcie de la Florii sau îngroapă un ou roșu din Vinerea Mare.
De Florii se umple ciubărul cu fiertura de pădure care servește la încondeierea ouălor de Paști. Ouăle se vopsesc în roșu, galben, verde, albastru și negru. Cele negre înseamnă chinul și durerea lui Hristos.
”Diavolul întreabă mereu două lucruri: de se mai scriu ouă pe Pământ și de mai sunt colinde-n sat. Când nu se vor mai scrie ouă și nu vor mai fi colinde, atunci și el va apărea”, spune o legendă populară citată de Muzeul Țăranului Român.
Ortodocşii sărbătoresc ziua de Florii ca pe una de bucurie, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează, din Săptămâna Mare, sunt unele ale tristeţii.
În această zi, credincioșii aduc la liturghie crengi de salcie, care sunt sfințite. Oamenii obişnuiesc să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte, odată ce sunt uscate. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.
