Fiul unuia dintre capii rebeliunii din Beliş din 1951 se luptă de 25 de ani ca să recupereze proprietăţile tatălui său, executat în stil mafiot.
Fiul unui fost deţinut politic, executat în stil mafiot de Securitate, se luptă de 25 de ani pentru a recupera trei hectare de pădure, confiscate de autorităţile comuniste. Gavrilă Roba este reclamant în dosarul civil nr. 10.154/117/2013, aflat pe rolul Tribunalului Cluj, în care cere restituirea pădurii care i-a confiscată tatălui său, Vasile Roba, unul dintre liderii revoltei anticomuniste din anul 1951 din Beliş. Vasile Roba a fost executat în stil mafiot de Securitat în anul 1951, apoi a fost îngropat într-un loc rămas deocamdată neindentificat. Bineînţeles, gangsterii din Securitate nu au făcut nici un fel de forme legale pentru a constata decesul celui executat cu un glonţ în ceafă şi nu există nici un fel de documente cunoscute care să indice locul mormântului. Gavrilă Roba intenţionează să apeleze la vânătorii de securişti, adică la echipa formată din Marius Oprea, Gheorghe Petrov, Horaţiu Groza şi Paul Scrobotă, pentru a afla locul unde este înmormântat tatăl său şi, după identificarea rămăşiţelor pământeşti ale acestuia şi eliberarea unui certificat de deces, să convingă autorităţile române că are calitatea de moştenitor al lui Roba.
O poveste cutremurătoare
Povestea lui Vasile Roba este asemănătoare cu cea a altor locuitori ai Munţilor Apuseni care au condus revolte împotriva comuniştilor. În anul 1951, comuniştii au început colectivizarea comunei Măguri Răcătău. Bolşevicii au confiscat moţilor gaterele şi pădurile, apoi animalele şi păşunile. Unul dintre cei loviţi de măsurile luate de comunişti a fost Vasile Roba. Moţii din zona Măguri Răcătău – Mărişel – Beliş au decis să se revolte împotriva bolşevicilor, iar în anul 1951, în comuna Beliş a avut loc o adevărată revoltă.
Comuniştii au fost bătuţi şi alungaţi din sat, iar bunurile din magazinul sătesc au fost împărţite între sătenii care fuseseră spoliaţi de pământuri, gatere, animale şi unelte. A urmat o represiune dură, iar sătenii care au participat la revoltă au fost arestaţi. Vasile Roba a fost considerat drept unul dintre instigatorii principali, după cum rezultă dintr-o notă a Inspectoratului de Securitate din judeţul Cluj, redactată în 10.09.1969, la 18 ani de la evenimente, care consemnează că Vasile Roba ”a instigat populaţia din comuna Măguri să participe la răzvrătirea ce a avut loc în 1951 la Beliş, având şi manifestări duşmănoase”. Fişa personală a lui Vasile Roba, din arhiva Direcţiunii Generale a Securităţii Statului, Raionul Cluj, arată că ”înainte de 23 august 1944, a fost membru în PNŢ Maniu”.
Aceeaşi fişă mai consemnează că Vasile Roba s-a opus înfiinţării organizaţiilor comuniste în comuna Măguri şi că l-a înjurat şi ameninţat pe unul dintre liderii comunişti locali, Gavrilă Bogdan. În anul 1951, spiritele s-au înfierbântat pe fondul începerii colectivizării în Măguri. Fişa de Securitate a lui Vasile Roba consemnează faptul că ”Cu ocazia sărbătorilor de paşti din anul 1951, UFDR-ul (n.r. – organizaţia – umbrelă a comuniştilor) a organizat o serbare la Şcoala din cătunul Bogdăneşti, unde la fel Roba Vasile şi-a făcut apariţia, îmbătându-se, după terminarea serbării când lumea a început să danseze s-a urcat pe scenă, dar a fost reţinut, încercând şi a doua oară, iar a treia oră (sic!) când s-a urcat pe scenă, a luat tabloul tov.
Stalin care a fost deasupra scenei, l-a trântit jos şi l-a călcat în picioare”. În luna iunie, Vasile Roba s-a numărat printre organizatorii rebeliunii din Beliş, unde le-a spus bolşevicilor locali că ”s-a început Canalul Dunăre – Marea Neagră cu chiaburi, dar se va termina cu comunişti!”. Considerat drept cap al rebeliunii, el a intrat în vizorul Securităţii. Fiul său, Gavrilă Roba, descrie în cuvinte cutremurătoare, într-un memoriu, arestarea lui Vasile Roba: ”Când eu aveam 6 luni, echipele de securitate au venit să îl aresteze pe tatăl meu, spunând că a instigat populaţia din comuna Măguri să participe la răzvrătirea ce a avut loc în anul 1951 la Beliş.
A venit echipă a securităţii şapte sau opt pe la ora 02 noaptea şi au început să caute peste tot. Doi au intrat în casă în cameră eu şi surorile mele, eu aveam şase luni, sora mea Lucreţia avea trei ani şi sora Maria patru ani şi şase luni şi era bunicul meu care eras invalid de război cu un picior de lemn. Unul era cu arma îndreptată înspre bunicul şi unul înspre mama”. Securiştii nu l-au găsit acasă pe Vasile Roba, pentru că acesta plecase la Reghin, ca să cumpere doi cai”, relatează Gavrilă Roba. Tatăl său a fost prins abia a doua zi, cu ajutorul unei informatoare, Ana Itodori. Securiştii l-au băgat pe Vasile Roba într-o dubă neagră. De atunci, el nu a mai fost văzut de nici unul dintre consătenii săi.
Unul dintre prietenii de familie ai lui Vasile Roba, Găvrilă Tomoş din Mărişel, le-a spus soţiei şi tatălui lui Vasile Roba că acesta fost împuşcat de securişti. Mărturia a fost confirmată şi de Vasile Todea din Gilău, în condiţiile în care cei doi asistaseră la execuţia care a avut loc la Cluj. Însă securiştii nu au întocmit nici un act care să ateste decesul lui Vaile Roba. Familia acestuia a continuat să fie persecutată, iar Gavrilă Roba spune că nedreptăţile nu s-au oprit nici acum. ”Nu am reuşit să ne recuperăm bunurile şi nu am reuşit să obţinem decât opt file din dosarul de Securitate al tatălui meu. Pentru noi, căderea comunismului nu a însemnat înfăptuirea dreptăţii”, spune Gavrilă Roba, care speră, totuşi, că judecătorii clujeni vor decide în cele din urmă restituirea bunurilor confiscate de la tatăl său.
Urmaşii luptătorilor anticomunişti se simt nedreptăţiţi la 25 de ani
de la căderea regimului comunist
