Organizaţia Romani CRISS a depus o plângere la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva deputatului Silviu Prigoană, a Academiei Romane, a lui Ionel Haiduc si a lui Eugen Simion cu privire la propunerea legislativă pentru schimbarea terminologiei de „rom” în „ţigan”. Deputatul Prigoană a fost audiat de CNCD pe 6 ianuarie.
„Iniţiativa deputatului Prigoană, susţinută de Academia Romană, are un caracter vădit abuziv şi discriminatoriu, motiv pentru care, în opinia noastră, legislaţia naţională şi cea europeană impun constatarea şi sancţionarea contravenţională a pârâţilor. Discriminarea romilor a devenit foarte răspândită, atât în România, cât şi în alte state europene, iar instituţiile abilitate au obligaţia de a aplica legea în mod imparţial, pentru a repara prejudiciile cauzate şi pentru a decuraja asemenea manifestări pe viitor”, declară Marian Mandache, coordonatorul departamentului de drepturile omului din cadrul organizaţiei Romani CRISS.
În plângere, Romani CRISS arată în ce mod propunerea legislativă încalcă prevederile naţionale şi europene în materie de nediscriminare: Consiliul legislativ din cadrul Parlamentului României a arătat în mod corect că „punerea în aplicare a propunerii legislative analizate, va conduce de o manieră subtilă la ideea existenţei unei populaţii speciale, difierite de celelalte populaţii conlocuitoare majoritare, populaţie care prezintă trăsături proprii ce îi conferă un statut social/moral diferit şi care trebuie să aibă un tratament juridic/moral deosebit, nu conform principiilor de egalitate consacrate de dreptul internaţional şi dreptul Uniunii Europene”, de unde rezultă concluzia, justă şi legală, că această distincţie este, în sine, prejudiciantă pentru minoritatea romă şi urmăreşte stigmatizarea acesteia.
Un alt argument prezentat în plângere este că statul nu poate interveni în sensul reglementării denumirii pe care ar trebui să o poarte o minoritate, acest lucru fiind în sarcină membrilor comunităţii în cauza şi, nicidecum, o prerogativă administrativă. Totodată, având în vedere principiul teritorialităţii, legea romană produce efecte în România şi nu poate altera percepţia existenţa la nivelul unor societăţi străine, astfel încât iniţiativa este vădit improprie, neputând conduce la efectul dorit „educarea” cetăţenilor străini cu privire la faptul că romii nu sunt români.
De asemenea, Convenţia-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la autoidentificare. Astfel, art. 3 conferă fiecărei persoane aparţinând minorităţii rome dreptul de a alege liber dacă să fie tratată sau nu că membru al acestei minorităţi, precum şi dreptul de a nu suferi un dezavantaj că urmare acestei opţiuni. Ingerinţă statului în problematică denumirii minorităţii afectează grav esenţa exercitării acestui drept, în condiţiile în care statul defineşte – într-o manieră abuzivă şi dictatorială – un element esenţial al identităţii minorităţii romilor. Comitet Consultativ al C.C.P.M.N. a constatat faptul că numeroşi reprezentanţi ai comunităţii rome refuză să fie denumiţi « ţigani », în principal din cauza conotaţiei peiorative legate de robie”.
Comitetul Consultativ mai arată că – articolul 3 al Convenţiei-cadru consacră dreptul, pentru o persoană aparţinând unei minorităţi naţionale, de a alege în mod liber de a fi trata sau nu că atare. Posibilitatea de a se recunoaşte sau nu în denumirea adoptată pentru a desemna minoritatea constituie unul din aspectele esenţiale ale acestui drept.”
Plângerea depusă de Romani CRISS face referire şi la dreptul la identitate al minorităţilor naţionale care este consacrat de Constituţia României prin art. 6. Intenţia de a limita utilizarea cuvântului « rom » şi de a utiliza în mod exclusiv termenul de ţigan” în plan administrativ constituie o atingere a dreptul la identitate naţională al romilor, în condiţiile în care identitatea oricărui grup este strâns legată de denumirea pe care o poartă.
Dreptul la demnitate umană – valoare fundamentală în orice societatea democratică – este recunoscut şi în legislaţia românească în vigoare, respectiv art. 15 din O.G. 137/2000 republicată. Ingerinţă nejustificată şi abuzivă a statului în sensul stabilirii „termenului corect” pentru definirea minorităţii rome este de natură să aducă o gravă atingere dreptului la demnitate umană al romilor.
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit că „separarea unui grup de persoane şi tratarea lor în mod diferit pe considerente rasiale poate, în anumite circumstanţe, să constituie o formă specială de afront la demnitatea personală iar această situaţie poate fi considerată tratament degradant aşa cum este prevăzut în Articolul 3 al Convenţiei.”
