Ziarul România liberă a intrat în posesia cărții scrise de Copos, după ce, ieri, aceasta fusese de negăsit. Biblioteca Națională ne-a oferit pentru consultare cartea fostului deținut, care se intitulează "Alianțe matrimoniale, în politica principilor români din Țara Românească și Moldova, în secolele XIV-XVI’", publicată de Editura Niculescu.
Deși pasajele sunt rescrise, informația este identică.
Astfel, la pagina 89 din cartea sa, Copos scrie :’’Chiar imediat după primele victorii ale lui Mihai Viteazul contra turcilor, la Alba Iulia, unde era principe Sigismund Barthory, se vorbea de o eventuală matrimonială a fiului voievodului, Nicolae Pătrașcu, cu o soră a cancelarului transilvan, Ștefan Josika. În ultimii ani ai domniei lui Mihai, se vehicula chiar ideea unei căsătorii a fiicei acestuia, Florica, cu însuși principele Sigismund Bathory; istoricii văd în aceste zvonuri, o manevră a voievodului român cu scopuri strategice, legate de începerea campaniei sale din Moldova’’.
În teza de master a istoricului Cătălin Parfene, scrisă cu zece ani ma devreme, regăsim la pagina 48 același lucru: ‘’Reprezentative pentru sfârșitul unei epoci, să menționăm și proiectele de căsătorie ale copiilor lui Mihai Viteazu: la 1595-1596, se vorbea la Alba Iulia despre căsătoria lui Nicolae Pătrașcu cu sora mai mică a cancelarului Transilvaniei, Ștefan Josika, iar în 1600 o solie propunea mariajul fiicei Florica cu însuși principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, propunere văzută la o manevră diplomatică a lui Mihai Viteazu cu scopuri strategice, înaintea campaniei sale din Moldova’’.
Un alt exemplu similar îl găsim la pagina 87 din cartea lui George Copos. Astfel, omul de afaceri a notat: “Mihai Viteazul (1593-1601) este, mai mult decât oricare alt domn al veacului său, în centrul unei rețele de rude din lumea Țarigradului, în fruntea cu marea familie a Cantacuzinilor. Contemporanii, dar și istoricii moderni afirmă apartenența mamei sale, Tudora (Theodora), la clan ca soră a lui Iane Cantacuzino, personajul vizat de Chiajna pentru a-I fi ginere, la care apoi a renunțat.
Pe de altă parte, în lucrarea sa de master, Cătălin Parfene scrie cu un deceniu înainte: “Mihai Viteazul (1593-1601) a dobândit tronul țării Românești cu sprijinul rudelor sale dinspre mama (Tudora sau Teodora, despre care s-a demonstrate în ultimii ani că era membră a familiei Cantacuzino), greci cu poziții influente la poartă: unchiul Iane Cantacuzino…"
Unul dintre cele mai flagrante, din punct de vedere al asemnării, este cel din pagina 80 a volumului publicat în 2014 de George Copos. Astfel, acesta notează: “Poate cel mai important episod al acestei emigrații este legat de Despina Milița, doamna lui Neagoe Basarab (1512-1521). Aceasta era fiica naturală a despotului de Sirmium, Iovan Brankovici (mort în 1502), dar Despina vine în Țara Românească în 1504, împreună cu unchiul ei, Maxim Brankovici. Cei doi refugiați sunt adăpostiți de boierii Craiovești, cu legături strânse în mediile aristrocratice sud-dunărene”.
La pagina 42 a tezei sale de masterat, realizată în 2005, istoricul Cătălin Parfene precizează: “Doamna lui Neagoe Basarab (1512-1521) este una dintre cele mai cunoscute figuri feminine ale istoriei noastre medievale. Despina Milița era fiica (nelegitimă sau dintr-o primă căsătorie) a despotului de Srem (Sirmium) Iovan Brankovici (mort în 1502), care ajunsese în Țara Românească împreună cu unchiul ei Maxim Brankovici după anul 1504, găsind probabil adăpost la familia Craioveștrilor (care avea relații foarte bune, inclusiv de rudenie, cu nobilimea sârbă la sud de Dunăre)”.
În fine, la pagina 90 din cartea sa, George Copos folosește, ca bibliografie, un fragment preluat din același loc ca și istoricul Cătălin Parfene: C Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, I, Iași, 1971, pag. 335.
