Ziua de vot 9 decembrie 2012 a curs încet într-o secţie din Ferentari, piperată de cereri nejustificate de folosire a urnei mobile, dispute între oamenii din secţii ai partidelor şi dileme procedurale.
Dacă te uiţi cu atenţie la figurile reprezentanţilor politici din secţia de votare nr. 864, din incinta Şcolii nr. 148 din Ferentari, nu îţi e uşor să le ghiceşti apartenenţa politică. N-ai zice, de exemplu, că doamna trecută de prima tinereţe, tăcută, care stă discret la un capăt de masă, reprezintă PRM, partid condus de unul dintre cei mai gălăgioşi politicieni români. Sau că tânărul respectuos, cu zâmbetul ştrengăresc, este membru ARD. Poate ai ghici că domnişoara blondă, aprigă în mişcări şi în vorbă, este de la Partidul Ecologist Român. Şi poate ţi-ai da seama că doamna de vârsta a doua, foarte curioasă şi care se jură foarte des, este reprezentant al USL.
Încă nu s-a luminat de ziuă în cartierul Ferentari, şi în secţia 864 se fac ultimele pregătiri pentru ziua de vot. E puţin trecut de ora 6 şi cei opt membri ai biroului electoral al secţiei – un preşedinte şi un locţiitor, ambii apolitici, şi şase reprezentanţi politici (ARD, USL, PP-DD, UDMR, Partidul Ecologist Român şi PRM) – pun la punct secţia.
„Unde pun ştampila?”
Paharele cu cafea 3 în 1 sunt încă pe jumătate pline. Geamurile s-au aburit, ploaia scurge picături pe pervaz. Preşedinta secţiei parcurge regulamentul biroului electoral. Când ajunge la sensibilul punct „este interzisă exercitarea de presiuni asupra alegătorilor”, doamna de la USL dă dezaprobator din cap la gândul unor asemenea practici necurate: „Doamne fereşte, sigur că nu!”. Preşedinta secţiei transmite, pentru a treia oară, că dumneaei este apolitică. „Şi eu, sigur”, vine răspunsul surprinzător, tot de la USL, spre mirarea celor prezenţi. „Păi da, eu votez cu cine-mi place, aşa am făcut mereu”, spune reprezentanta social-liberală. Uşa secţiei se deschide şi primii alegători încep să apară. O bătrână înceată în mişcări intră în cabină şi, după câteva momente, de după perdeaua albastră vine întrebarea: „Şi acum ce fac? Unde pun ştampila?”. Confuzie printre membrii biroului. Doamna de la USL poate i-ar spune şi chiar i-ar arăta, dacă legea i-ar permite. I se strigă să pună ştampila în dreptul partidului pe care îl preferă.
„Raportare de probleme false”
Câteva ore mai târziu, la epuizarea primului pachet de 100 de buletine, preşedinta secţiei observă cu stupoare că ultimele două bucăţi sunt două buletine la fel, pentru Camera Deputaţilor, şi nu diferite, pentru fiecare cameră în parte. Moment de panică. Există o singură explicaţie: dintr-o greşeală, unui alegător i s-au înmânat două buletine de acelaşi fel. Reprezentanţii politici se uită unul la celălalt. Primele suspiciuni le încolţesc în minte. Preşedinta cere, prin telefon, ajutorul oficialilor BEC. I se spune să aştepte. Tensiune. Nervi. E motiv de suspendare a alegerilor. Domnişoara de la PER rezolvă însă misterul: alte două buletine, pentru Senat, se află pe masa preşedintei, sub un alt teanc de buletine. Uşurare. Domnişoara „verde” primeşte o ciocolăţică de la preşedintă pentru ispravă. Cei de la BEC sunt anunţaţi că a fost o greşeală, membrii biroului sunt muştruluiţi pentru „raportare de probleme false”.
„Sigilată? Ce, intră muştele?”
Orele curg încet. Felia de timp în care vin alegătorii matinali a trecut. La ora 10, la trei ore de la deschiderea secţiei,au votat doar 43 de persoane din cele 1437 înscrise la această secţie. Mai e destul până când se termină slujba de duminică, oră la care e aşteptat următorul val. Se deapănă amintiri de la referendum, despre agitaţia şi scandalurile de atunci. Acum e linişte şi bine. Asta până când un bărbat cere folosirea urnei mobile. Aceasta se foloseşte doar pentru persoane care nu se pot deplasa din motive medicale.
Adeverinţa medicală adusă pe post de act justificativ de bărbat nu are dată. Mai mult, medicul a scris că a emis acel document pentru „referendumul de pe 29 iulie 2012”, iar numele medicului care semnează diferă de cel de pe ştampilă. Aşadar, bărbatului nu i se aprobă cererea. Nu-l ajută nici ameninţarea că va veni cu Antena 3 pentru răzbunare. După plecarea lui, reprezentanţii PER şi ARD cer resigilarea urnei mobile. „Sigilată? Ce, intră muştele?” răspunde omul de la PP-DD. N-are succes, urna e dată din nou jos de pe maldărul de scaune din spatele clasei şi resigilată cu scotch.
Ce sunt voturile albe?
Se iscă o discuţie despre voturile albe. Reprezentantul PP-DD spune că voturile albe ar fi cele nefolosite. Se răsfoiesc legi, se caută în regulament, se citeşte în procesul-verbal. Într-un final, se dumiresc: voturile albe sunt voturi exprimate, deci introduse în urnă, dar fără vreo ştampilă, din dorinţa alegătorilor de a arăta candidaţilor că nu au găsit potrivit pe nici unul dintre ei.
Ploaia nu s-a oprit, votul merge încet. E aproape amiază şi la secţia 864 au votat în jur 100 de persoane. Întreaga ţară votează fără spor. Raportarea BEC de la ora 14 arată că doar 20,56% din români au votat.
