Se afirma ca istoria este ciclica, sau cel putin asa pretind unii istorici amatori de generalizari si analogii abuzive, dar revenirea lui Ion Iliescu la politica activa in Romania desfide si logica, si bunul simt. Desigur, explicatiile nu lipsesc: PSD, liderii sai triumviri, luasera in calcul o prabusire inevitabila in procente in cazul unor anticipate, ceea ce, printre alte consecinte, ar amplifica implicarea baronilor centrali si locali in mari procese de coruptie, pentru care reforma Justitiei, pregatita implacabil de doamna Monica Macovei, nu este de bun augur. Domnii Nastase si Mitrea se simt, la randul lor, nesiguri de jocul deloc previzibil al „prostanacului”, dispus sa arunce din lest, pe marii imbogatiti din salariile de bugetari, pentru a salva corabia in deriva. Dl. Geoana este obisnuit sa-si schimbe zeii dupa cam bat vanturile. L-a iubit intai pe Ion Iliescu, i-a jurat apoi credinta lui Emil Constantinescu, dansand de bucurie in ambasada noastra din Washington ca „au invins ai nostri” in 1996; i-a facut din nou plecaciune dlui Ion Iliescu in 2000, iar in 2004 a fost dispus, pe rand, sa fie primar general al Capitalei, apoi, neinfricat, dupa rusinosul esec, a dorit sa fie prim ministru, a vorbit cu dictiune in provincie, mirat ca dl Iliescu il trateaza drept „prostanac”. Ulterior, in marea criza de imagine si „resurse umane” a PSD, aruncat nemilos in Opozitie, impins de la spate, dl Geoana reuseste cu un aparent noroc al… schemei, sa-l arunce in anonimat pe, in sfarsit, pensionarul Ion Iliescu.
Amenintarea anticipatelor il scoate din nou la lumina pe batranul nomenclaturist, jokerul evenimentelor din decembrie '89. El foloseste televiziunile, la inceput cea periferica, apoi Ð chiar TVR1, pentru reintrarea in singura viata pe care o cunoaste, model propagit, a vesnicei bla-bla. Ne-a explicat, din nou, ca in 1990 legionarii si fascistii amenintau Romania, ca Piata Universitatii si taranistii i-au chemat pe mineri, ca el le-a multumit doar pentru a-i determina sa plece din Bucuresti, ca fortele de dreapta (neexterminate total pe vremea cand el era secretar CC-UTC si CC-PCR) vor raul tarii, etc. etc.
Ascultandu-l pe Ion Iliescu, daca avem o doza de masochism, timp de risipit si chiar daca nu stapanim tehnica psihanalizei, ne incearca sentimente ciudate: acesta este omul care a luat locul lui Ceausescu in 1989, perceput in acele zile fierbinti ca un comunist cu fata umana, chiar zambareata, dar care s-a dovedit ulterior incapabil sa se desprinda din chingile implacabile ale comunismului moscovit. Incremenit pentru totdeauna in trecut, el a perceput noile forte politice, renasterea liberalilor, taranistilor, efervescenta intelectualilor, drept tentative de „restaurare” a fortelor Dreptei, infierate candva de jdanovistii atat de dragi lui. Dupa ce a fost nevoit sa se acomodeze cu noile vremuri, luat de val, Ion Iliescu, si-a modificat treptat vocabularul, nu prea mult, scapand deseori, cu obida, afirmatii ca „proprietatea este un moft”, „minoritatile ostile ale intelectualilor de dreapta”, etc., etc.
In noua serie televizata a dlui Ion Iliescu razbate un aer penibil de dej' vu, de „trufandale” expirate, spectacolul trist al unui om care nu a inteles nimic, peste care marile evenimente din ultimii 15 ani au trecut fara sa-i strabata cuirasa groasa a orizontului de comunist moscovit. Daca PSD-ul domnilor Geoana – Nastase Ð Mitrea a facut din nou apel la Ion Iliescu, trecand peste resentimente, incriminari si logica elementara a realitatilor, inseamna ca dezastrul prefigurat al acestui partid al trecutului este evident oricand vor avea loc inevitabilele anticipate.
Oricum, asa cum scria recent Traian Ungureanu, „Iliescu s-a facut din nou de ras” si, odata cu el, toti „ganditorii” din soseaua Kiseleff nr. 10.
