l Ultima hotarare CEDO Strasbourg, pronuntata la 21 iulie a.c. impotriva Romaniei, va aduce o rezolvare imediata multor procese in care chiriasii caselor furate de comunisti pretind ca sunt cumparatori (proprietari) de buna-credinta.
l Oficialii din Ministerul Justitiei considera deosebit de utila pentru jurisprudenta romaneasca decizia CEDO din dosarul „Strain-Stoinescu-Duckadam”
l Practic, orice chirias care a cumparat un imobil aflat in litigiu ar putea fi considerat de instante „cumparator de rea-credinta” daca se va dovedi ca a achizitionat casa in timp ce se afla un proces pe rol
Hotararea CEDO stabileste familiei Radu si Ana Maria Strain-Stoinescu dreptul legitim de proprietate asupra unei valoroase vile din centrul municipiului Arad. Istoria exproprierii este simpla. Prin Decretul de nationalizare nr. 92/1950, statul (comunist) le-a furat vila reclamantilor (medic si avocat). Acelasi „stat” si-a intabulat abuziv in cartea funciara dreptul de proprietate, familia Strain-Stoinescu fiind evacuata in strada. Acelasi „stat” a reimpartit interiorul vilei in mai multe apartamente, pe care le-a oferit de-a lungul deceniilor rosii unor VIP-uri ale nomenklaturii pcr-iste. La un moment dat, acelasi „stat” a inchiriat apartamentele
de la etaj numitului Helmuth Duckadam – fostul portar-vedeta al echipei Steaua, fost lucrator al Politiei de Frontiera Arad, devenit lider local al Partidului Noua Generatie. In anul 1995, in baza Legii (PSD-iste) nr. 112, locatarii Duckadam au cumparat de la acelasi „stat” locuinta pe care au ocupat-o cu titlu de inchiriere. Intre timp, Duckadam a transformat apartamentele achizitionate in… spatiu comercial.
De la „buna-credinta” la „rea-credinta”
A urmat calvarul proceselor de recuperare a locuintei furate de stat si de chiriasul-fotbalist. In anul 1999, instanta (Curtea de Apel Timisoara) pronunta o bizara hotarare (irevocabila): jumatate corecta, jumatate… corupta. Instanta constata nationalizarea abuziva si lipsa titlului de proprietate al statului, dar a mentinut valabilitatea contractului de cumparare al lui Duckadam incheiat cu… BUNA-CREDINTA. Proprietarii s-au adresat apoi la Strasbourg. CEDO s-a pronuntat in 21 iulie 2005 in favoarea adevaratilor proprietari (familia Strain-Stoinescu), constatand ca fotbalistul-vedeta Duckadam a cumparat imobilul cu rea-credinta si ca acesta stia ca imobilul vanat este in litigiu juridic.
Si practic, si teoretic, CEDO a stricat „jucaria” BUNEI-CREDINTE – notiune juridica speculata de chiriasi si de avocati si placuta urechilor unor magistrati. Aceasta hotarare CEDO deschide calea unei noi jurisprudente (obligatorie si la Strasbourg, si la Bucuresti) dupa cazul hipermediatizat „Brumarescu vs Romania”. De acum inainte orice chirias care a cumparat un imobil aflat in litigiu, potrivit hotararii CEDO (Strain-Stoinescu-Duckadam) va fi taxat de instantele romanesti si evacuat din acea locuinta care nu-i apartine.
Chiriasul Duckadam nu mai locuieste de multa vreme la etajul vilei din Arad. Nu l-am putut repera pentru a-i cere explicatii. In tot cazul, CEDO a condamnat statul roman la plata sumei de 80.000 euro ca despagubiri plus 5.000 euro daune morale catre familia expropriata in 1950 si 1999 si 2.000 euro cheltuieli de judecata (in cazul in care statul nu restabileste dreptul de proprietate). Radu Strain-Stoinescu isi povesteste noua drama: „Duckadam a instrainat intre timp, ilegal, locuinta. Acum trei ani a dat anunt intr-un ziar local ca vinde locuinta cu o anumita suma. Mai apoi a instalat acolo un alt chirias, Partidul Noua Generatie. Am incercat de mai multe ori sa-l contactam direct pe Duckadam, dar el ne-a refuzat intalnirile. Am aflat ca noul proprietar al etajului vilei vrea sa modifice structura imobilului. In presa locala, dupa aparitia deciziei CEDO, Duckadam ar fi declarat ca nu-l intereseaza hotararea de la Strasbourg deoarece problema aparuta este a statului roman, si nu a lui. Noi, ca proprietari adevarati ai intregului imobil, il vom notifica pe Duckadam, in baza deciziei CEDO, care i-a dat termen de trei luni ca sa evacuze locuinta ocupata ilegal”.
„Reglementari obligatorii pentru orice proces de acest gen”
Magistratul Cristi Danilet, consilier al ministrului Justitiei, ne-a declarat: „Buna-credinta este un principiu recunoscut in legislatia oricarui stat. Este un principiu ocrotit de conventiile europene si prezent in Constitutia Romaniei.
De aceasta prezumtie se bucura orice persoana. Insa prezumtia nu este absoluta si poate fi rasturnata de partea adversa facandu-se dovada contrara. Adica sa se dovedeasca reaua-credinta a pretinsului proprietar, care in momentul intrarii in posesia bunului stia ca exista un litigiu sau ca statul preluase abuziv imobilul.
Decizia CEDO devine un instrument de reglementare pentru magistratii romani, mai ales ca aceste chestiuni – buna-credinta si reaua-credinta – au primit la noi interpretari diferite. Deci, daca intr-adevar CEDO a stabilit criteriul de apreciere al bunei si relei-credinte, atunci argumentele Inaltei Curti de la Strasbourg devin obligatorii pentru orice proces de acest gen, de-acum incolo, in Romania”.
