Nu exista vinovati pentru mortii din zona CC-ului

Pentru nici una din cele 347 de victime (73 de decedati prin impuscare si 274 de raniti) inregistrate dupa 22 decembrie 1989 numai in zona centrala a Capitalei (zona fostului CC-PCR, actuala Piata a Revolutiei) nu a fost trasa la raspundere nici o persoana. Ancheta in acest dosar a fost facuta pe sest, rezolutia finala fiind de neincepere a urmaririi penale. Dosarul a fost inchis in urma cu 10 ani, procurorii militari apreciind ca „nu se impune inceperea urmaririi penale in cauza privind decesul a 73 de persoane si ranirea altor 274” si, de asemenea, considerand ca nici nu este cazul ca aceasta solutie sa fie comunicata victimelor. Desi ar fi fost relativ usor sa fie identificati vinovatii, in cazul celor ucisi si raniti s-a preferat sa se pastreze in dreptul numelor victimelor mentiunea de „autor necunoscut”. Mai grav, in cazul altor zeci de persoane decedate nu se stie nici locul precis al impuscarii sau data exacta cand a avut loc evenimentul nefericit.

Pentru aproape fiecare decedat sau ranit prin impuscare de dupa 22 decembrie 1989 au fost deschise dosare separate, care au fost in final conexate. Ancheta a fost facuta de mantuiala, majoritatea victimelor sau rudele acestora afirmand ca nici macar nu au fost chemate la Parchet si nici indrumate sa se constituie parte civila. Unele cazuri descrise in acest dosar par incredibile. Civilii s-au amestecat cu fortele de ordine si nu au existat actiuni coordonate sau comunicate, ceea ce a condus la un haos generalizat. Interesant este insa si faptul ca inca de acum 10 ani, in 1996, procurorii militari au concluzionat ca asa-zisele „elemente teroriste” nu au existat in realitate, insa nu au facut publica aceasta constatare. Reprezentantii asociatiilor de revolutionari si urmasii celor decedati considera ca dosarul ar trebui redeschis, ancheta reluata, iar cei vinovati pedepsiti.

Eroare de fapt si legitima aparare

„Nu ne ramane decat sa constatam ca ne aflam in prezenta unor cauze legale concurente care inlatura caracterul penal al faptelor, si anume legitima aparare, starea de necesitate si, in special, eroarea de fapt. Potrivit textului de lege, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei”, au mentionat procurorii militari in concluziile la dosarul 41/P/1993. Despre civilii care au actionat voluntar alaturi de militarii din Ministerul Apararii Nationale si Ministerul de Interne s-a facut afirmatia ca „au provocat stari de confuzie, determinand deschiderea nejustificata a focului”. Actiunile militarilor sunt justificate prin faptul ca „s-a creat o puternica tensiune psihica generata de zvonurile care se refereau la actiunile elementelor teroriste”. Psihoza creata ar explica deschiderea haotica a focului de catre tragatorii care executau declansari singulare sau rafale, din initiativa proprie ori sugestionati de diverse persoane cuprinse de panica, fara sa fi primit vreun ordin, in imprejurari in care nu se mai gaseau sub controlul vreunui comandant. Rapoartele de expertiza criminalistica efectuate de Laboratorul interjudetean de expertize Bucuresti, din cadrul Ministerului Justitiei, au evidentiat ca marea majoritate a orificiilor provocate de trageri au putut fi create de proiectilele cartuselor calibrul 7,62 mm, utilizate la arme militare de tip pistol-mitraliera ce fac parte din dotarea fortelor armate.

Lupta cu „inamicul” in blocul „Romarta”

Pe fondul zvonurilor alarmiste privind sosirea iminenta a unor teroristi si al lipsei de comunicare-cooperare intre formatiuni, subunitati sau unitati militare, in seara zilei de 22 decembrie '89, in jurul orei 21, o companie de militari in termen de la UM 01026 Bucuresti, sub comanda cpt. Cristian Mirea, s-a deplasat la blocul „Romarta”, str. Academiei nr. 35-37, sector 1 (vizavi de sediul CC-PCR). Militarii s-au deplasat la acel obiectiv in urma semnalelor primite de la civilii din Piata Revolutiei care afirmau ca in acel loc se aflau persoane suspecte – „teroristi”. Pentru a verifica „sesizarea”, in imobil, prin intrarea din str. Academiei, a patruns o grupa de militari in termen, sub comanda ofiterului Cristian Mirea, insotiti de civilul George Roncea. Concomitent, fara a cunoaste configuratia cladirii, alti militari, in dorinta de a verifica si alte locuri din care se presupunea ca s-a tras, au patruns in acelasi imobil, dar prin intrarea din str. 13 Decembrie (actuala str. Ion Campineanu). Trebuie mentionat ca blocul „Romarta”, prin constructia sa, are doua intrari separate, atat prin strada Academiei, cat si prin str. Ion Campineanu. Curtea interioara este comuna, iar holurile de la fiecare etaj al cladirii au comunicatii directe.
Fara ca vreuna din cele doua grupari de militari, carora li s-au alaturat si civili, sa aiba cunostinta despre prezenta in imobil a celeilalte, in timpul operatiunilor de scotocire, s-a aflat in situatia de a deschide focul una impotriva celeilalte, fara a se recunoaste.

Dialog cu „teroristii”

Martorul Cristian Maciopol, care insotea militarii in termen pe durata actiunii de la blocul „Romarta”, a relatat urmatorul dialog intre „fortele combatante” (situatia a fost confirmata si de alti martori la dosar):
– Va somam sa va predati. Aruncati armele si iesiti cu mainile ridicate!
– Nu ne predam!
– Aruncati armele si nu veti pati nimic. Nu aveti nici o sansa!
– Cine sunteti voi?
– Noi suntem armata!
– Minti, noi suntem armata, voi sunteti niste lasi!
– Predati-va si nu veti pati nimic!
– Din ce armata faceti parte?
– Armata Romana.
– Din ce loc?
– Regimentul de garda. Predati-va si aruncati armele!
– Aruncati-le voi, sunteti incercuiti!
– N-o sa arunce armele o armata intreaga pentru cativa teroristi!
– Nu ne predam!
– Va somam pentru ultima oara!
Au urmat un schimb de focuri, precum si o noua „misiune” primita de la un sublocotenent, prin care grupa de militari si civili trebuia sa se deplaseze la scara B a blocului, pentru a solicita trimiterea de grenade, deoarece „teroristii” nu vor sa se predea.

„Plecati, dracului, acasa ca daramati blocul!”

Cazul prezentat cu blocul „Romarta” este doar unul din zecile de cazuri prezentat la dosarul sus mentionat. In afara relatarilor martorilor, procurorii nu au facut nici un efort de identificare a celor care lansau zvonuri si dadeau comenzi de lupta. Dar sa continuam cu relatarile martorilor care luptau cu „inamicul” la „Romarta”. Martorul povesteste cum, pe durata deplasarii la scara B pentru aprovizionarea cu grenade, pe la etajul 3 s-a deschis usa apartamentului de langa lift: „A scos capul un individ, care ne-a strigat: „Mai plecati, dracului, acasa, c-o sa daramati blocul!””. Martorul Maciopol a povestit cum, cuprins de furie, a strigat la locatar ca il impusca daca nu intra imediat in casa, desi… nu avea cu el armament. Intamplarea a facut ca, in pofida consumului exagerat de munitie, focurile trase la intamplare sa nu provoace victime. Pe de alta parte insa, schimbul intens de focuri a creat, din pacate, pentru fortele militare din apropiere, impresia ca in imobilul respectiv actioneaza elemente teroriste, fapt ce a determinat o riposta consistenta a acestora asupra blocurilor „Romarta” si „Generala”. Consecintele au fost grave, au fost inregistrati mai multi raniti si distrugerea prin incendiere (ca urmare a tragerilor cu diferite tipuri de munitie) a mai multor apartamente. Si in zilele urmatoare a continuat sa se traga la nimereala atat in interiorul blocului, cat si spre apartamentele celor doua blocuri, existand convingerea ca elemente teroriste se adapostesc in aceste imobile.

„E momentul sa se redeschida ancheta”

Cristi Lefter, presedintele Ligii Nationale a Luptatorilor din Decembrie '89, nu a fost mirat cand a aflat ca in cazul victimelor din decembrie, din zona CC-ului, nu au fost gasiti vinovatii si s-a dat rezolutia de neincepere a urmaririi penale. Insa, crede Lefter, acum „este un moment prielnic sa se redeschida ancheta, sa se faca o cercetare serioasa”. „Nu ma mira rezolutia NUP data acum zece ani de procurorii militari. Cei mai mari infractori din tara primesc pe dosar NUP. In justitie a fost o mizerie de nedescris. Mai grav este faptul ca s-a ascuns acest dosar si nu s-a spus nimic ranitilor si familiilor celor decedati. In zona CC-ului au existat zeci de morti si raniti grav. Inca de cand am intrat in cladire, din ziua de 22 decembrie '89, am vazut primii impuscati. Inca de la intrare s-a tras foc automat spre noi. Primul pas facut in CC a insemnat si primul ranit pe care l-am scos de acolo, impuscat in ambele picioare, nu se stie de cine. Acum, daca se doreste intr-adevar sa se faca lumina, sa se afle adevarul despre cele intamplate nu este inca tarziu”, a precizat Lefter.