Cocosismul atinge problematica nationalismului, dar nu se suprapun in intregime. El nu este o ideologie sau o atitudine politica bine definita, ci mai degraba un anumit stil si o atitudine existentiala. El nu are adepti sau partizani, ci practicanti veniti dinspre orizonturi foarte diferite. El implica lipsa de masura si de tact in raport cu cei de alte nationalitati, o evaluare deficitara a lungimii propriului nas si un sentiment de superioritate care mascheaza de fapt varii complexe de inferioritate.
A existat, ne amintim cu totii, un insuportabil cocosism ceausist. Primitivismul, demagogia si megalomania erau ingredientele sale specifice. Dar a existat si un cocosism postceausist cand multi romani s-au apucat sa explice pe care cum vedeau cat de grozavi au fost ei in rezistenta impotriva comunismului. Mitologia culturii de performanta a capatat si ea un iz de cocosism pentru elite. Paleta stilistica este, intr-adevar, deosebit de larga de la kitsch-ul folclorizant pana la diferite forme de snobism intelectual.
Deosebit de pagubos e cocosismul oficial practicat pe scena internationala. Din fericire, perspectiva integrarii in Uniunea Europeana i-a taiat mult din aripioare. Nu trebuie idolatrizata nici constructia europeana, dar in ceea ce ne priveste ea are marele merit de a ne confrunta cu realitatea. Desigur, ponderea demografica are o mare importanta, ea nu ne face insa in mod automat „a saptea putere din Europa”. Din pacate, tari mai mici si mai putin populate decat Romania vor continua sa aiba o pondere reala mai mare gratie nivelului lor economic si a solidaritatilor de tot soiul pe care au reusit sa le construiasca. Refuzul partii romane de a se alatura Grupului de la Visegrad la inceputul anilor '90 a fost un caz tipic de cocosism, al carui pret il mai platim si acum.
Traind mai multi ani in Germania si cunoscand, cred eu, destul de bine particularitatile locului, am dezvoltat o sensibilitate foarte acuta fata de cocosismul de care vorbesc. Intreaga diplomatie germana este construita pe o atitudine de „low profile”. Cea mai mare putere din Europa isi ascunde cu tact propriul sau statut. Iar cand vad nemtii ca noi luam aere de mari jucatori pe scena internationala, n-au cum sa fie prea incantati. Desigur, experientele trecutului joaca un rol de seama: cine s-a fript de doua ori sufla si in iaurt. Dar e mai mult decat atat. Influenta si ponderea reala sunt maximizate prin modestie. Daca vrem intr-o zi sa ne bucuram in sanul Europei de o importanta proportionala cu numarul nostru, va trebui sa fim modesti. Adevarata modestie n-are nimic de-a face cu sentimentul de inferioritate sau cu slugarnicia. Dimpotriva, acestea nu sunt decat reversul si de fapt chiar sursa cocosismului de toate felurile.
