Elena Udrea dă câte puţin din casă. O anumită pudoare și prea multă sfioşenie o reţin din marile dezvăluiri. Că PSD nu e la putere… asta am spus-o şi noi de multe ori. Nu trebuie să fii în mijlocul turbionului pentru a spune că vine catastrofa.
Cât despre oamenii de afaceri care cărau valize de bani la mai-marii SRI şi că multe dintre acestea ajungeau la propagandiştii din media, asta ştiam. Multe dintre dezvăluirile sale sunt truisme.
Totuşi, mă întreb, de ce nu dă lovitura finală? Dacă pe politicieni îi mai înţelegem, că sunt şantajaţi şi ameninţaţi, sub baobab poţi spune tot. Skype-ul n-are constrângeri. Nu impune cenzura. Dar chiar aşa… de ce ne livrează doar mărunţiş?
Mie mi se pare că dezvăluirile sale sunt puf de băgat în nas la o răceală care – se ştie din medicină – tratată trece în şapte zile şi netratată într-o săptămână.
Ne-a mărturisit că toţi, de la oameni de afaceri până la politicieni, au vrut să intre în graţiile lui Kövesi şi lui Coldea. Nimic nou.
Ce nu înţeleg e de ce nu publică maestrul Ion Cristoiu jurnalul Lenuţei. Ar fi un bestseller.
Faptul că a recunoscut că Siegfried Mureşan a fost impus de sistem poate fi singura ştire. Restul, praf în ochi.
Încă un truism e că cei care s-au dus în jurul lui Iohannis şi laudă azi activitatea fostei şefe DNA, acei oameni care fac lobby la Bruxelles, sunt fie şantajabili, fie oamenii de sistem. Cei cu boii acasă s-au prins demult. Cunoscătorii scenei publice ştiu că mulţi au ales confortul apartenenţei la un grup informal pentru o mai tihnită, nu lihnită, aşezare în comoditate. E în reflexul uman îndoirea genunchilor şi în genetică – adaptarea la mediu.
Nu poţi acuza pe nimeni că e posedat de frică. Şi animalele au acest sentiment. Amigdala, cea din spatele hipotalamusului, este o formaţiune mică, dar complexă. E principalul coordonator al acţiunilor subconştiente: “Atacă şi fugi!”.
Elena Udrea doar a fugit. Nu şi atacă. Probabil se mai teme de o serie de schelete din dulapurile rămase în ţară.
Pentru cei care nu ştiu, Elena Udrea a fost inima şi trupul conceptului politic numit de nevricoşi băsism. De la ea s-au hrănit nu numai jurnaliştii, ci şi intelectuali celebri. Are lista celor stipendiaţi. De ce nu o publică? Mai speră la un come-back?
„Toți cei din partidul lui Iohannis sunt protejați, iar discursul lor în favoarea doamnei Kövesi, în favoarea lui Coldea nu e unul în care ei cred. Este un discurs care vine pe linie de partid și ei trebuie să apere sistemul, pentru că sistemul îi apără pe ei”, a spus Udrea.
Ştim cu toţii că nu de dragul Zeiţei sunt mulţi liberali care fac temenele. Nu aş vrea să mai cunosc vreun caz similar cu al lui Ludovic Orban, candidatul care a trimis un om de afaceri să-i plătească două facturi, aşa cum orice om îşi trimite vecinul să-i achite factura de curent. Nu era el cel ALES. L-au oprit doar din cursă. Practica e des folosită şi în ţări mai mari.
Existau oameni de afaceri care mergeau cu genţi de bani pentru a se pune bine cu şefii serviciilor secrete, iar alţii duceau valizele la o serie de jurnalişti fideli sistemului. Nimic nou. Acelaşi truism repetat obsesiv nu devine adevăr decât la cei slabi de înger. Istoria se face – ca la procuratură – cu probe.
Elena Udrea nu vrea, se pare, să devină o eroină în viaţă.
De la ea mulţi aşteaptă mai mult. Poate că soarele din Costa Rica îi va stimula glanda vorbirii. Ştie multe. Mult prea multe. De aia a ales o viaţă sub baobab.
