Gramofon cu palnie de pe la 1900. Fier de calcat pentru incalzirea asternutului. Cantar. Pudriera. Ceas de buzunar. Panoplie cu sabii si pumnale. Veston de infanterist. Cizme militare. Tapiserie. Canapea. Scaun cu insemne masonice. Pictura Cap de copil semnata Tonitza. Tablou Tiganca semnat Bancila. Lorneta. Statueta din teracota. Titluri de proprietate. Harta judetului Caliacra. Sfesnic din alama. Camee. Acestea au fost cateva dintre obiectele puse in vanzare la Targul Anticarilor, deschis vineri, sambata si duminica la World Trade Plaza – Sofitel. Domnul Ion Ionita locuieste in apropiere si spune ca nu pierde nici un targ. „Vin intr-o scurta plimbare, inainte de pranz. Nu cumpar nimic, dar constat ca preturile sunt mult mai mari decat in anticariatele din oras”, ne marturiseste pensionarul. In schimb, Anca R. a venit cu prietenul si au cumparat doua tablouri. „Mergem la o petrecere de casa noua si am gasit un cadou potrivit”, ne spune doamna, bucuroasa de pretul rezonabil pe care l-a negociat cu anticarul. Vizitatorii sunt de toate varstele, dar mai putini decat la alte editii. Cumparatori – si mai putini. Negustorii dau vina pe cele trei zile libere, in care bucurestenii au plecat din Capitala. Nici piese valoroase nu mai sunt. Acestea au fost cumparate in anii din urma si s-a cam terminat cu „chilipirurile”, spune un vechi colectionar autohton. Un pensionar a venit cu doua ceasuri de masa nemtesti, din 1936. Vrea 500.000 de lei pe bucata, dar este refuzat. Este greu sa te desparti de un obiect vechi de familie, crezi ca valoreaza foarte mult, numai ca noua generatie de colectionari nu se prea vede.
Ieri, in ultima zi a targului, cel mai solicitat a fost standul unui anticariat din Oradea care expunea bijuterii vechi, inele si brose batute cu diamante, safire, rubine. Doamnele nu se puteau abtine sa nu admire aceste piese.
Anticarii se plang ca magazinele au devenit mai mult expozitii, clientii fiind mai putini in fiecare an. „Tinerii cu salarii mari, care lucreaza in banci sau asigurari se gandesc la masina si apartament cu credit, iar toti banii se duc pe rate…”, constata cu amaraciune un fost colectionar, acum patronul unui magazin de antichitati.
