Primul care a vorbit despre rambursari ilegale de TVA la Constanta a fost prefectul de la acea vreme, Gheorghe Martin. S-a crezut ca prefectul social-democrat platea astfel polite taberei adverse din partid care intentiona sa il indeparteze de la conducerea institutiei. In ciuda atacurilor, Gheorghe Bosanceanu a incasat multe miliarde de lei pe care le-a transferat, pe cai ocolite, pe undeva prin Insulele Baleare, un paradis fiscal.
Cererea de rambursare a fost depusa in aprilie 2002 la Directia Finantelor Publice de la Constanta. „TSM” (Technical Shiprepairs and Maintenance), al carei patron este Gheorghe Bosanceanu, solicita rambursare de TVA in valoare de 30 de miliarde de lei. Este dreptul oricarei societati sa ceara acest lucru daca face dovada ca este proprietarul unor bunuri. Or, „TSM” ar fi avut dreptul sa ceara statului rambursare pentru ca detinea in proprietate nava „Sun 5” la care se efectuasera reparatii capitale la santierul naval din Insulele Baleare. Ca in toate cazurile cand este vorba despre rambursari de TVA, Directia de Finante a trimis la sediul firmei o echipa care sa verifice documentele care ar fi trebuit sa justifice cererea. In loc de facturi, dovada faptului ca s-au achitat lucrarile, functionarilor de la Finante li s-a prezentat un extras de cont vechi, venit tocmai din Baleare, in care erau trecute doar niste sume nejustificate.
Pe ochi frumosi
Pe langa acest document, functionarilor de la Finante li s-a mai prezentat o factura care justifica plata a o mie de calculatoare pentru santierul naval, plata care nu ar fi trebuit sa aiba nici un fel de legatura cu reparatiile de la nava „Sun 5” pentru care se cerea rambursarea de TVA. Oamenii de la Directia Finantelor Publice au verificat, asa cum se cere la lege, bilantul contabil. Au descoperit ca sumele din extrasul de cont din Baleare, prezentat pentru justificare, erau evidentiate la capitolul „venituri in avans”, deci bani care ar fi trebuit incasati. In contabilitate, sumele ar fi trebuit sa fie evidentiate in contul sumelor pentru care se constituia cota TVA (la acea vreme 22%!). Cu alte cuvinte, firma lui Bosi cerea miliarde de lei fara sa aiba acoperirea necesara.
Cine cere nu moare
„Technical Shiprepairs and Maintenance” a mai cerut, pe langa rambursare, compensarea impozitelor restante pe salarii, sanatate, somaj si pentru fondul de dezvoltare. Adica din banii pe care urma sa-i primeasca, Bosanceanu vroia sa plateasca datoriile catre stat si mai primea diferenta, reprezentand rambursarea de TVA in valoare de peste 20 de miliarde de lei. Nici unui agent economic care cere inapoi bani de la stat nu i se permite sa aiba datorii catre diferitele bugete. Informatia conform careia functionarii de la Finante se codeau sa-si puna semnaturile pe acte, prin care o gramada de bani ar fi intrat in conturile firmei lui Bosanceanu, a circulat repede. Echipa care a verificat documentele a fost chemata in biroul directorului de la Finante, pe vremea aceea Claudiu Ristea, unde se mai aflau alti doi sefi de serviciu.
Santaj pe fata
Celor doi functionari li s-a spus ca banii trebuie sa ajunga la „TSM”, in caz contrar ar fi urmat sa petreaca urmatoarea luna facand drumuri intre Constanta si Ostrov, unde ar fi urmat sa efectueze un control total la fostul IAS. Santajul nu a dat rezultate, iar verificarea documentelor de la „TSM” a fost incredintata altei echipe care a respectat ordinele. Firma lui Bosanceanu si-a primit banii ce au luat drumul Insulelor Baleare, fara ca statul sa primeaca macar un leu din afacere. Nimeni nu mai pomeneste despre intamplarea de acum patru ani, iar pe acte s-a asternut un strat gros de praf. Claudiu Ristea este sef peste finantele din alt judet si se spune ca a dat bani grei ca sa obtina postul, iar functionarii care au actionat la acea vreme si-au schimbat locurile de munca.
