Sa-i socotim lui Gutenberg un pacat tiparirea atator carti proaste? Nu inventatorul tiparului (aproximativ anul 1440) este de vina ca, pe langa atatea carti valoroase, se tipareste si maculatura groasa pe hartie scumpa, cu litere frumoase, cu mutrele autorilor pe coperti, care inunda astazi tarabele si librariile! Cred ca Nietzsche nu-l invinuia pe conationalul sau cand scria aceste cuvinte despre autorii care defriseaza pagubos padurile: Iar daca padurile ar ajunge din ce in ce mai neindestulatoare, nu s-ar putea oare intampla candva, in timp, ca bibliotecile sa fie tratate ca lemne, paie si maracinis?
Cititi mai departe, mai ales voi – Daca cele mai multe carti s-au nascut din fumul si aburul mintilor (ce adevar adevarat si trist spune Nietzsche!), atunci sa redevina fum si aburi (asa vor si ramane, chiar daca zac in biblioteci!). Si daca n-au avut foc in ele (cartile, n.n.) atunci sa le pedepseasca focul! (Ce adevar intru dreptate!).
Cititi cu si mai mare luare-aminte cuvintele filosofului german, pe care le transcriem mai departe: Prin urmare, ar fi cu putinta pentru un secol viitor, poate chiar pentru epoca noastra, sa treaca drept un saeculum obscurum (veacul intunecat), deoarece cu produsele lui ar fi incalzit cel mai mult si cu cea mai mare ravna sobele. (Din „Schopenhauer educator”, 1874). Domnule Nietzsche, ati fost un mare profet privind soarta cartilor in secolul urmator (adica, al XX-lea) si in cel in care traim noi. Intr-adevar, foarte multe carti din zilele noastre sunt lemne pentru sobe, autorii lor au „cap de argila, iar fiinta lor e ca un dovleac” (dupa o expresie imprumutata de la Descartes).
