Evidenţiază până la paroxism recomandările Uniunii Europene. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu referendumul pe care este “aproape” pregătit să-l propună pentru ziua de 26 mai 2019. Numai că mult invocata Comisie de la Veneţia sfătuieşte ţările membre să nu organizeze alte consultări în ziua în care alegătorii sunt chemaţi la urne pentru a vota candidaţii pentru Parlamentul European. În acest caz, recomandarea nu se impune?
De ce vrea Klaus Iohannis să organizeze referendumul pentru justiţie? Care ar fi întrebarea-cheie? Cui slujeşte această consultare publică? Are ideea ceva toxic în spatele camuflajului luptei pentru independenţa justiţiei?
Să le luăm pe rând!
La alegerile europarlamentare, participarea la vot nu este de obicei mai mare de 30%. În situaţia neimplicării multor alegători, partidul care-şi mobilizează mai bine alegătorii obţine un scor mai mare decât obişnuit (a se vedea procentele peste limită ale UDMR luate la ultimul scrutin pentru Europa). PSD are forţa cea mai mare de mobilizare. Aici poate fi căutată încordarea preşedintelui. Urmăreşte să scoată mai mult electorat la urne pe o temă parazitară alegerilor europene. Un şiretlic de măcelar al salamului săsesc.
Klaus Iohannis şi strategii săi din umbră ştiu că pentru a fi valid referendumul trebuie să participe 5,48 milioane de alegători, iar pentru ca rezultatul să fie omologat trebuie să exprime voturi valabile (care nu sunt nule) 4,5 milioane de alegători, fie cu opțiunea DA, fie cu NU. Câștigă partea care strânge mai mult de jumătate plus unu din voturile valide.
Pe preşedinte nu-l interesează că Referendumul pentru justiţie va fi un eşec. O trimitere în derizoriu a unei teme care a divizat ţara l-ar avantaja. I-ar activa structurile latente.
Înconjurat de oameni din sistem, va şti el să găsească vinovaţi. Ba că Biserica Ortodoxă i-a fost împotrivă, ba că PSD a recomandat electoratului său să se abţină. Interesul pentru alegerile prezidenţiale îi poartă fesul. Vrea să-şi strângă o ceată de asalt dintre progresiştii uşor de dus de nas cu anticorupţia vândută drept popcorn.
Un scor de sub 50% vot pentru referendum va compromite orice discurs despre justiţie, atât pe cel demagogic, cât şi pe cel axat pe problemele reale din justiţie, afirmă o cunoscută judecătoare.
Nu ar fi prima şi ultima dată când Iohannis compromite o idee fundamentală. E interesat doar de cum să obţină al doilea mandat, principala sa misiune în virtutea intereselor noilor colonişti.
Care ar fi întrebarea-cheie? “Vreţi o justiţie independentă?” Normal că da. „Fără penali?” Nu ţine de tema justiţiei. Românii care-şi respectă tradiţiile şi familia consideră că orice consultare ar trebui să înceapă cu întrebarea fundamentală, lansată de Regele Mihai l, încă din 1992: “VREȚI VOI să rămâneți cu forma de guvernământ pe care v-au dat-o rușii în 1947?”. Asta o doreşte un sfert dintre români. De ce nu se pune? Pentru că celebrul club de la Veneţia are idei republicane sau pentru că Macro-merkelismul are nevoie de o curea de transmisie la Bucureşti?
Toate pânzele înainte pentru un nou mandat. Serviciile româneşti şi străine se dau de-a dura pentru prelungirea existenţei patronale a umilei lor slugi peste o ţară luată în posesie de multinaţionalele care scot mai puţin profit decât firmele autohtone, vă daţi seama?
Ce să întrebe Iohannis? Mânuţele pro-justiţie ard de nerăbdare. Şi de emoţie. Prin cotloanele paypal-urilor şi ale patronatelor finanţatoare, agitatorii de profesie aşteaptă să-şi intre în pâine. Să câştige ceva caşcaval de pe urma balamucului creat de preşedinte.
Ştie că pierde la referendum, dar insistă pentru că vrea mobilizare generală. Are nevoie şi de reţeaua justiţiarilor de operetă, care la ultimele alegeri locale din Bucureşti au lăsat secţiile de votare pentru Maroon 5, de tot râsul. N-are alt motiv de a-şi chema la luptă oastea. La atac!, aşa ar suna ordinul de valeţi şi plebiscit în coadă.
O prezenţă mai mare la vot ar dezavantaja PSD. Pe asta se bazează. Trage un glonţ cu titlul de referendum pentru a lovi ţinta în moalele capului. Îi e frică de un nou succes al partidului lui Dragnea.
Ideea lansată de Şerban Nicolae, potrivit căreia actuala coaliţie ar trebui să lanseze al doilea referendum de suspendare a preşedintelui, e o prostie. N-ar face decât să-l victimizeze pe Die Lehrer. Doar prin emoţie colectivă mai poate lua al doilea mandat.
Societatea, extrem de polarizată de o temă străină locului, dar impusă prin noii terorişti ideologici, practicanţi ai cultului de zaveră, în orice loc, cea a anticorupţiei, nu câştigă nimic din validarea sau invalidarea referendumului propus de Iohannis. Singurul scop e să dea muniţie de luptă talibanilor Ordinului “Omorâţi-l pe Dragnea!”.
Consultarea lansată de preşedinte are un iz toxic. Învrăjbeşte lumea. Pentru ca stăpânii lui să-şi impună agenda. Principalele probleme ale românilor sunt altele. Dar el insistă, deşi ştie că pierde. Asta e culmea. Secretul franşizei băgate pe sub uşa alegerilor, numită pompos referendum, stă în nevoia preşedintelui de a se victimiza. De a apărea ca erou al statului de drept. El nefiind decât un slujbaş al statului drepţi în faţa Noului Reich franco-german.
Cu larga susţinere a puterii din umbră care-şi vede interesele de supremaţie în dauna puterii alese. Face şi desface, prin scorburile palatelor, dar PSD va câştiga din nou. Şi asta îl înfurie nespus. Ştie că aşa e.
