Un simplu telefon dat de primul ministru in urma cu cateva luni procurorului general a starnit o furtuna mediatica cu comentarii dintre cele mai diverse. Primul ministru s-a interesat in legatura cu motivele arestarii unui important om de afaceri, domnul Dinu Patriciu, fruntas al Partidului National Liberal. Sa fie oare vorba de un caz flagrant de imixtiune din partea Executivului in activitatea unuia dintre organele care compun autoritatea judecatoreasca? Pentru a raspunde la aceasta intrebare este necesar sa vedem ce spune Constitutia. Constitutia spune, in primul rand, ca statutul procurorilor este diferit de cel al judecatorilor. „Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”, se spune la art. 123(2) al legii fundamentale. La art. 131(1) Constitutia statueaza ca „procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justitiei”. Este evident ca autorii Constitutiei nu au dorit ca procurorii sa aiba independenta de care se bucura judecatorii. Ei sunt supusi controlului ierarhic si se afla sub autoritatea ministrului Justitiei, care este membru al Guvernului si se afla in subordinea primului ministru. Daca ministrul Justitiei are dreptul sa-si exercite autoritatea fata de procurorul general, cu atat mai mult are acest drept primul ministru. Desigur, se pune problema de a sti in ce fel se exercita autoritatea Executivului asupra procurorilor si care sunt limitele acestei autoritati. Limitele sunt stabilite in articolul sus-citat: nici o alta autoritate a statului nu are dreptul sa impieteze asupra principiilor legalitatii si a impartialitatii in activitatea parchetelor. Cu alte cuvinte, nimeni, nici macar primul ministru, nu poate ordona unui procuror sa incalce legea sau sa dea dovada de partinire atunci cand instrumenteaza un dosar.
Dincolo de aceste considerente de ordin constitutional, intrebarea de mai sus poate primi si un raspuns de bun-simt. Un prim-ministru este primul gestionar al treburilor publice. In mod normal, el trebuie sa fie la curent cu toate problemele de interes public. El trebuie sa fie informat cu promptitudine de catre celelalte autoritati ale statului despre orice activitati importante intreprinse de catre acestea. Si, daca sefii altor autoritati nu-l informeaza, primul ministru are dreptul sa ia initiativa pentru a se informa direct de la sursa. Aceasta nu inseamna imixtiune si nici trafic de influenta.
In cazul domnului Dinu Patriciu a fost firesc ca primul ministru sa stie motivele pentru care acesta a fost retinut la ordinul Parchetului pentru a putea reactiona in mod adecvat in contactele sale oficiale, avand in vedere ca acest om de afaceri este arhicunoscut in mediile politice si diplomatice din tara si de peste hotare. Eu cred ca primul ministru l-ar fi putut intreba pe procurorul general fara sa incalce legea: „Oare nu-l puteti cerceta si in stare de libertate?”. Aceasta nu inseamna ca procurorul general ar fi fost indemnat sau obligat sa incalce legea. Dovada este ca domnul Patriciu a fost eliberat a doua zi si ca ancheta impotriva sa continua.
Raman deocamdata fara raspuns doua intrebari ipotetice: de unde a stiut doamna Elena Udrea, fosta consiliera a presedintelui Traian Basescu, despre convorbirea telefonica dintre cei doi demnitari si ce si-a imaginat ca va obtine prin aceasta dezvaluire? Cat despre legalitatea sau ilegalitatea demersului primului ministru pe langa procurorul general, este putin probabil ca doamna Udrea sa fi avut habar…
