Avertismente care merg toate pe ideea că ne va lua mama dracului, întrucât se vor sista investițiile și creditările. Dacă analizăm bine avertismentele de sistare a acestora, constatăm că ni se va retrage ceea ce oricum nu ni se dă. Care investiții, care creditări?! Spuzeală de adormit fraierii! Printre pierderile ce ne-ar paște figurează la loc de frunte Bursa, care pulsează aproape exclusiv pe seama unor tranzacții cu titluri ale unor companii bancare sau din energie.
Consemnând reacțiile Bursei de la București la avertismentele cu pricina, Ziarul Financiar a titrat că Guvernul a inventat întoarcerea în timp la bursă, cotațiile acesteia coborând spre nivelurile din 2015. Ce am pierde nu este însă foarte clar! Bursa – emblema capitalismului – nu prea folosește la nimic în România. Funcția sa – finanțarea economiei naționale mai ieftină prin bursă decât cea prin bănci – este atât de nerealizată aici, încât bursa este practic o ficțiune în România, putând la fel de bine să nu existe, pe cât este doar act de prezență. Tot din Ziarul Financiar aflăm că, tocmai când guvernul PSD-ALDE a adoptat măsuri ce ar pune în pericol investițiile, creditarea și Bursa, la Viena mai-marii investitori vestici în Europa Centrală și de Est după căderea aici a comunismului constată că s-a cam încheiat un ciclu în modelul de creștere pe care l-au conceput pentru zonă și că un nou model ar fi necesar, ei, investitorii, fiind în căutarea lui.
Vai, vai, în ce moment s-a găsit tripleta Dragnea-Dăncilă-Vâlcov să adopte măsuri care să strice rânduielile în investiții și creditare și chiar dinamica Bursei, când suntem pe cale de a pierde și modelul călăuzitor, iar investitorii, dar ce spunem noi investitorii, mântuitorii caută febril un alt model care să ne ducă mai departe?! Mai departe unde? Căci, privind stările de lucruri și dintr-o altă perspectivă, suntem amenințați de sistarea unor investiții și creditări care oricum nu veneau, de dispariția Bursei care oricum nu exista decât cu numele, sau – chiar dacă exista cu numele – nu folosea de fapt la nimic și mai pierdem și modelul care ne-a dus din comunismul cel mai odios în mocirla colonialismului celui mai sălbatic!
Cât în privința ajungerii în capitalism, am pierdut demult și definitiv drumul, dacă nu ne dă cumva Aghiuță prin minte să suprapunem capitalismul la care am tânjit cu colonialismul în care trăim! Deci să ne întristăm sau să ne veselim?!
Deși lucrurile apar – și probabil și sunt – complexe și complicate, răspunsul este net și chiar foarte simplu. Doamne păzește să ne confrunte cumva dileme sau dubii! Avem numai certitudini! Trăim într-un model colonial. Și nu există vreo șansă sau vreo posibilitate de a ieși din acesta. Statisticile însele evidențiază că dependența colonială crește, nu scade, indiferent sub ce aspect ar fi privită sau cuantificată (monetar, bancar sau industrial). Doamne păzește să scăpăm cumva de modelul colonial!
Și, în context, să nu ne îngrijorăm cumva că pierdem Bursa! Aceasta n-a fost și nu va fi vreodată la noi o bursă cu adevărat! Bursa nu are loc în modelul colonial. Dacă este impusă politic a exista, ca să dea bine din punct de vedere capitalist, este doar o ficțiune! Nu intrăm acum și aici într-o analiză care să clarifice măcar puțin dacă onor colonialismul este o ipostază a capitalismului sau o rânduială economico-socială în sine ori una ce poate deriva eventual dintr-o alta, precum comunismul sau nazismul.
Ne rezumăm a remarca doar faptul că, în timp ce atât în capitalism, cât și în colonialism decizia decurge din proprietate, în colonialism decizia aparținând străinilor pentru că proprietatea principalelor active aparține străinilor, toată încrengătura instituțională (partide politice, alegeri, Parlament, Guvern) nu mai are rost. Iar dacă politic este impusă să existe, este doar o ficțiune. Ca și Bursa, instituție de bază, chiar emblematică, a capitalismului! Bursa este o piață, iar piețele aparțin proprietarilor. În colonialism, proprietarii străini au piețele, inclusiv bursa, în care lucrează în centrele de putere de unde vin, și nu la periferii!
În mod semnificativ, toate companiile străine implicate într-o colonie sunt înscrise la burse din centrele de putere, de regulă de la ele de acasă. Mai mult, dacă preiau dintr-o colonie o companie care se află înscrisă în bursa de pe piața locală, primul lucru pe care îl vizează este să iasă de pe această bursă. În România, de pildă, este cazul câtorva zeci de companii străine de renume, în frunte cu Renault, denumită pe la noi Dacia. Explicația este că apartenența la o bursă implică anumite raportări oficiale de ordin public și numai cu acest lucru nu consideră că trebuie să se lege la cap o companie străină într-o colonie, unde se pot derula activități și manevre contabile care nici prin gând să fie desfășurate pe acasă prin centrele de putere.
Și atunci, bursa locală dintr-o colonie este văduvită de prezența exact a osaturii economice de pe plan local, constituită tocmai de capitalul străin, rămânând a se baza eventual pe companii din economia autohtonă, adică din economia subalternă, care, dacă are cumva corifei, și aceștia aspiră, după exemplul străin, să nu dea raport public asupra activității. Și atunci bursa dintr-o colonie este o ficțiune. Nu poate fi folosită pentru finanțarea economiei, oferind doar terenul pentru învârtirea unor speculații locale de gradul 14.
În mod semnificativ, cei care acordă gradații burselor din lume n-au îndrăznit, știind bine despre ce este vorba, să treacă Bursa de la București în rândul „burselor emergente“. Nu Dragnea și Dăncilă au întors în timp Bursa de la București. Aceasta, ca orice bursă dintr-o colonie, n-a depășit niciodată stadiul de ficțiune la butoniera modelului colonial!
