De la Nadia Comăneci la Montreal la Michael Johnson la Atlanta, mari figuri au marcat cele 19 ediții ale Jocurilor Olimpice de după război. De la 1972 la 1996:
JO-1972: Cele șapte medalii de aur ale lui Spitz
Americanul Mark Spitz a strălucit la Jocurile de la Munchen, câștigând șapte medalii de aur, la stil liber și fluture. Au trebuit să treacă 36 de ani pentru ca Michael Phelps, cu opt titluri la Jocurile de la Beijing, să-l depășească pe compatriotul său cu mustață groasă și fizic de star.
În Bavaria, Spitz nu doar că a câștigat de șapte ori aurul, dar a bătut și de fiecare dată recordul mondial. Astfel, a șters dezamăgirea Jocurilor precedente de la Mexico 1968, de unde s-a întors doar cu două titluri în ștafetă și niciunul individual, iar rezultatele sale nu au fost la înălțimea ambițiilor sale (locul 3 la 100 m liber și locul 2 la 100 m fluture).
Șaptesprezece ani după exploatările sale din „Schwimmhalle”, Spitz a încercat în 1989, la aproape 40 de ani, o revenire la stilul fluture pentru Jocurile de la Barcelona, dar a eșuat.
JO-1976: Comăneci primită cu nota 10
La Montreal, gimnasta română Nadia Comăneci a impresionat devenind prima care a primit nota perfectă de 10 la JO. Atribuirea acestei note, după demonstrația ei la paralele inegale, a provocat chiar un bug, tabela electronică afișând 1.00 în loc de 10.0.
Cehoslovaca Vera Caslavska a obținut deja nota 10 în 1967, dar la Campionatele Europene, nu la Jocuri. Comăneci a urcat de cinci ori pe podium la aceste Jocuri, dintre care de trei ori pe cea mai înaltă treaptă. Și a devenit la 14 ani și opt luni a doua cea mai tânără campioană olimpică din istorie, după americanca Marjorie Gesring, încoronată la sărituri la Jocurile de la Berlin din 1936 (13 ani și 268 de zile).
La Jocurile de la Tokyo din 2021, japoneza Momiki Nishiya s-a intercalat între ele, câștigând skateboard-ul street la 13 ani și 10 luni.
JO-1980: Stevenson, prințul artei nobile
La Moscova, Teofilo Stevenson a fost încoronat pentru a treia oară consecutiv campion olimpic la categoria grea, după titlurile de la Munchen și Montreal, controlându-l în finală pe sovieticul Pyotr Zayev.
Pugilistul sculptural ar fi câștigat probabil a patra medalie de aur olimpică în 1984 dacă Cuba nu ar fi boicotat Jocurile de la Los Angeles. Încă domina categoria, după cum arată titlul său mondial din 1986, la 36 de ani.
În ciuda ofertelor generoase ale promotorilor din Statele Unite pentru a trece la profesioniști, Stevenson a rămas fidel Cubei și regimului comunist al lui Fidel Castro.
După ce s-a retras cu un palmares de 302 victorii în 321 de lupte, Mohammed Ali al amatorilor, care îi semăna fizic, a intrat în conducerea Federației cubaneze și a contribuit la apariția lui Felix Savon, triplu campion olimpic la categoria grea ca și el (1992, 1996, 2000).
JO-1984: Carl Lewis îl egalează pe Owens
La Los Angeles, americanul Carl Lewis egalează performanța legendară a lui Jesse Owens câștigând 100 m, 200 m, 4×100 m și săritura în lungime, la fel ca predecesorul său la Jocurile de la Berlin din 1936.
Este începutul lungii domnii a lui King Carl, întârziată de boicotul american al Jocurilor de la Moscova care l-a împiedicat să participe în 1980.
Aceasta va continua până la Jocurile de la Atlanta, unde acest atlet elegant va câștiga săritura în lungime pentru a patra oară consecutiv, la 35 de ani.
Între timp, el a fost detronat la 100 m de Ben Johnson la Jocurile de la Seul, dar a recuperat rapid medalia de aur când s-a aflat că canadianul s-a dopat.
JO-1988: Racheta Griffith-Joyner
La Seul, americanca Florence Griffith-Joyner domină 100 m și 200 m, conform aceluiași scenariu: un start prudent, urmat de o accelerație fulgerătoare la jumătatea cursei care o propulsează spre victorie, creând distanțe enorme.
La finalul cursei de 100 m, trece linia de sosire cu 29/100 de secunde înaintea lui Evelyn Ashford. Bulgăroaica Anelia Vechernikova, singura care îi mai ține piept la jumătatea cursei, cedează din cauza unei întinderi musculare.
La 200 m, o despărțesc 38/100 de secunde de jamaicana Grace Jackson, iar recordul său mondial este ireal: 21 sec 34/100. La fel de ireal ca cel de la 100 m (10 sec 49), stabilit cu câteva zile înainte de Jocuri, unde abia se apropiase de el.
Aceste performanțe excepționale au stârnit suspiciuni de dopaj, suspiciuni amplificate de circumstanțele morții sale premature, zece ani mai târziu, prin asfixiere în timpul unei crize de epilepsie.
JO-1992: Dream Team încântă Barcelona
NBA permite pentru prima dată jucătorilor săi să participe la Jocurile Olimpice. Cea mai puternică ligă de baschet din lume își trimite toate vedetele să apere steagul american la Barcelona.
Numită „Dream Team”, această echipă considerată cea mai frumoasă din istorie, cu soliștii săi Michael Jordan, Larry Bird, Magic Johnson și Charles Barkley, va domina competiția.
Între înfrângerea suferită de Angola în deschidere (116-48) și demonstrația din finală împotriva Croației (117-85), echipa înscrie aproape 120 de puncte (117,2) în medie pe meci. Stele pline de entuziasm!
JO-1996: Locomotiva din Waco pe șine
Cu bustul său drept și nemișcat, mișcările regulate ale brațelor care amintesc de niște pistoane, pașii rapizi și ritmici, Michael Johnson este „locomotiva din Waco”, care fluieră de trei ori la Atlanta.
Patru ani a așteptat Johnson, după intoxicația alimentară care l-a costat titlul la 200 m la Barcelona în 1992.
De data aceasta, nimic nu îl oprește. La 400 m, începe încet înainte de a accelera la 250 de metri de linia de sosire pentru a se desprinde.
Lovește din nou la 200 m, unde de data aceasta accelerează de la început: plecând de pe culoarul 3, în 50 de metri recuperează decalajul față de cubanezul Ivan Garcia și își accentuează avansul în linia dreaptă. Stabilind un record mondial (19 sec 32) care va rezista până la Usain Bolt la Jocurile de la Beijing din 2008.
Sursă: AFP
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
