รntrebarea din titlu este pe buzele tuturor. Pe cine vrea Hegemonul? Cum sunt aศezate astrele รฎn constelaศia europeanฤ? Cui รฎntinde pฤtura magicฤ establishment-ul de la Bruxelles? Sunt รฎntrebฤri prosteศti. Niciun candidat nu poate fi turbo-propulsat de mecanismele occidentale de putere, fฤrฤ a avea o combustie internฤ. Mai pe ศleau, o anumitฤ recunoaศtere naศionalฤ trebuie validatฤ de analiza variabilelor dependente ศi independente.
Alegerile prezidenศiale nu sunt concursuri de frumuseศe, nici de รฎnศelepciune, ci evenimente memorabile, prin care se รฎntrec alter-ego-urile diferitelor profiluri de alegฤtori.
รnsฤ un lucru pare cert: Occidentul e mult mai rafinat รฎn ceea ce priveศte mecanismul de seducศie electoralฤ. Laboratoarele democraศiilor occidentale au probe de sol ศi de turnesol privind aspiraศiile alegฤtorilor, dar ศi mฤsurile reale ale valorilor electrostatice ale candidatului pus pe post de pendul, รฎn primฤ fazฤ de reglaj energetic, apoi slobozit รฎn lume cu aura de โcatindatโ, vorba lui Caศavencu, รฎn stare sฤ producฤ magnetism social.
Meseria de producฤtor de preศedinศi pe bandฤ rulantฤ nu s-a inventat รฎncฤ. O asemenea unealtฤ samavolnicฤ nici nu ar fi lฤsatฤ sฤ existe. Electoratul trebuie sฤ rฤmรขnฤ convins de principiul fundamental al democraศiei: votul conteazฤ.
Sigur cฤ cititorii noศtri nu sunt naivi ศi cunosc angrenajul, ecosistemul ศi mecanismul de aducere la putere a unor personaje lipsite de charismฤ, ศanse sau abilitฤศi de รฎnvingฤtor, fiind mรขnuite de pฤpuศari. Hegemonul a inventat maleficul halou al urii generalizate, cฤzut ca un stigmat asupra celor nefrecventabili.
Nu รฎntรขmplฤtor, โHarry Potterโ, romanul lui J.K. Rowling, a avut un imens succes de librฤrii. Pentru ca personajul pozitiv sฤ vรขndฤ, a fost creat Voldemort-ul, ca referinศฤ negativฤ. Astfel, binele era mai oglindit.
Dacฤ s-a fฤcut ceva cu ajutorul serviciilor secrete obediente Vestului a fost demonizarea nefrecventabililor, รฎnflฤcฤrรขnd mulศimea sฤ lupte pentru victoria unui necunoscut, dar prezentat ocoศ – ca alternativฤ. Procedura, rulatฤ de mai multe ori, a devenit o constantฤ a strategiilor electorale post-comuniste din Romรขnia.
De data aceasta, sistemul nu a mai avut cheful, determinarea sau puterea de a crea un personaj negativ, cu rol de paratrฤsnet. Astfel, competiศia e neviciatฤ de factori de turbulenศฤ electoralฤ, practic, de sisteme parazitare, cu scopul de a convinge pe cei slabi de inimฤ sฤ aleagฤ soluศia convenabilฤ establishment-ului.
Nu ศtim care dintre candidaศii anunศaศi deja pleacฤ din poll-position cu prima ศansฤ. N-avem mฤsurฤtori sociometrice. โSondoriiโ au livrat procente dupฤ mฤsura decarului de mii de euro, pus la arcuศ, ca rapsodia electoralฤ sฤ sune mai de-acasฤ, din tinda celui care organizeazฤ mezanplasul. Mai pe ศleau, care a plรขns masa รฎn pokerul electoral.
Mฤsurฤtorile, la fel ca aprecierile analitice, sunt dupฤ ureche. Nu toate arcuศurile formeazฤ o simfonie, asta o ศtim de la maestrul Celibidache. Dar ce nu cunoaศtem nu poate constitui o analizฤ cu valoare predictivฤ.
Mulศi chemaศi, puศini aleศi, ar zice cititorii din Evanghelii. N-avem intenศia sฤ facem un clasament รฎn ordinea alfabeticฤ a candidaศilor la preศedinศie. E dreptul fiecฤrui romรขn la competiศie liberฤ. Cu cรขt mai mulศi, cu atรขt distracศia e mare. Jurnaliศtii se bucurฤ de puseurile inflaศioniste de personalitฤศi, รฎn stare sฤ-ศi sacrifice stima de sine, รฎn folosul partidului din care emanฤ. Are ศi locomotiva ศelul ei รฎn viaศฤ. Nu doar sฤ pufฤie pe nฤri sau sฤ fie ucisฤ de micuศul Ivan, รฎn luptฤ cu samovarul.
Ne place sau nu, alegerile prezidenศiale nu sunt competiศii de valori, ci de stฤri. Electoratul nu alege un bฤrbat sau o femeie deศteaptฤ, ci unul descurcฤreศ, ศmecher, abil รฎn a face combinaศii. Subconศtientul reverbereazฤ รฎn anii de alegeri. Votanศii preferฤ sฤ-ศi satisfacฤ alter-ego-ul. Sฤ punฤ รฎn luminฤ faศa nevฤzutฤ, ianusistฤ!
Din psihologie, se ศtie cฤ oamenii viseazฤ sฤ parฤ ceea ce nu-s. Cรขnd nu reuศesc sฤ-ศi etaleze personalitatea ascunsฤ, caracterul bipolar revendicฤ un anume candidat ศi merge cu el pรขnฤ la capฤt.
รn timpul campaniilor electorale, alegฤtorii se implicฤ mai mult emoศional, decรขt raศional. Ei sunt dispuศi sฤ intre rapid รฎntr-o echipฤ de susศinere a candidatului ce pare bun pentru grupul din care individul face parte. De aia se ศi zice cฤ, uneori, se โvoteazฤ cu turmaโ.
Deศi nu suntem de acord, votul nu se dฤ pe bazฤ de concepte, de teme de campanie, de proiecte de ศarฤ, ci pe marginea trฤirilor ศi a percepศiilor senzitive.
Aristotelianul zoon-politikon nu a mai rฤmas decรขt prin referatele ศi eseurile ศtiinศifice. รn practicฤ, aศa cum ne-a convins George Orwell รฎn โFerma animalelorโ, unele animale sunt mai egale decรขt altele, mai precis, unii mai reprezentativi ศi alศii mai nesemnificativi.
Alegerile prezidenศiale fac parte din tabloul complex al artei seducศiei elegante. Nimic despre bovarism, ci despre pragmatismul leadership-ului de esenศฤ durฤ, cu efuziuni dictatoriale. Nici democraศia n-a mai rฤmas aศa cum s-a stabilit รฎn Agorฤ.
Unii sunt aleศi, alศii aspirฤ la demnitฤศi, iatฤ o dozฤ de parfum democratic! Luaศi-vฤ รฎn braศe iluziile ศi devฤrsaศi-le รฎn prima vรขltoare ieศitฤ-n cale! De ce? De aia.
P.S. Suporterii romรขni au croit o mare galbenฤ prin vetustele burguri germane. Ei vor vota cu cel mai loial competitor al ศฤrii. Dar ศi senzaศia de loialitate trebuie fabricatฤ…
VOCILE LUMII
โFormula de bazฤ pentru cรขศtigarea alegerilor este simplฤ โ candidatul tฤu trebuie sฤ obศinฤ mai multe voturi decรขt adversarul. Intrarea รฎntr-un astfel de joc este o artฤ. Existฤ trei moduri cheie รฎn care poศi avea mai mulศi votanศi decรขt adversarul: รฎn primul rรขnd, asigurฤ-te cฤ alegฤtorii tฤi sunt รฎnscriศi รฎn listele electorale, convinge-i pe nehotฤrรขศi, fii persuasivโ โ scrie รฎn Ghidul politic de cรขศtigare a alegerilor.ย Doar cฤ alegerile nu se cรขศtigฤ citind cฤrศi…