Al doilea volum din seria de patru promise de Dan C. Mihailescu despre literatura romana in postceausism cuprinde proza si a aparut la Polirom. Proza, asadar, adica prezentul ca dezumanizare… De ce dezumanizare?
Autorul explica: „Pentru ca, desi nu totul a fost si este coroziv, maladiv, fara speranta, succesiune de imagini ale unei Romanii fara Dumnezeu… umbra uriasa aruncata de atatea si atatea universuri narative exfoliate in disperare… ajunge sa influenteze decisiv si lumile narative luminoase, unde precumpanitoare sunt morala, forta radianta a etosului, calofilia si rafinamentul estetizant”. Iata o marturisire care pune degetul pe rana si sintetizeaza specificul unei literaturi furioase, intunecate si nonconformiste. Cronicile lui Dan C. Mihailescu publicate in „22”, „Romania literara”, „Ziarul de duminica” traverseaza cam tot ce s-a scris in ultimii 15 ani. Nu-l scapa din vedere pe Mihai Sin, cu acel roman controversat, „Quo vadis domine” si ajunge pana la Dan Lungu, Ioana Baetica si Mira Feticu. Departajarea pe generatii s-a estompat asa incat autori care au trecut de 50 de ani, gen Radu Aldulescu sau Gheorghe Craciun, prin universul lor narativ se invecineaza cu autori mai tineri decat ei cu vreo doua decenii. Cazul lui Constantin Popescu si al sau roman foarte apreciat, „Mesteci si respiri mai usor”. Cronicile sunt gurpate in trei capitole distincte: Semne din alte vremi, parabole, fabulos, calofilie; Realismul apocaliptic si deriziunea, umorul bonom sau monstruos, viziunea cruda, cinismul; Ego-grafia ca provocare, triumf narcisiac sau nevroza? Autoscopia exuberanta si melancolia neputintei fictionale, romanul de gasca si sictir. Avem, altfel spus, de toate. De la Cartarescu la Ovidiu Verdes si de la Petru Cimpoesu pana la regretatul Sorin Stoica, proza romaneasca post '89, sub bisturiul criticii lui Dan C. Mihailescu, isi arata intestinele inflamate, rasucite, mustind de fiere. Dupa ani de dictatura, in care cenzura partinica a functionat nemilos sau autocenzura a fost la fel de drastica, a venit si timpul sa punem pe hartie tot ce gandim si visam, scarbe, frustrari, idealuri si nostalgii. La aparitia primului volum care se ocupa de memorialistica, spuneam ca peste 50 de ani cine va parcurge respectivele pagini va putea sa-si faca o parere corecta despre literatura romana de dupa ceausism si va intelege ca daca nu am avut procesul comunismului la tribunal l-am avut de fapt in carti.
Afirmatia de atunci e valabila si acum. Panorama oferita de Dan C. Mihailescu, in care a ales titlurile cele mai rprezentative ale perioadei, constituie pana la urma chiar o marturie in favoarea valorii. Proza romaneasca nu e cu nimic mai prejos decat ce s-a scris in restul Europei sau pe alte continente. Este revansa unui popor dupa tone de umilinte si minciuni. Sertarul a iesit la suprafata. Mainile celui care citeste tremura cand patrunde intr-o impresionanta materie epica si sufleteasca.
