La editura PRO, Dan C. Mihailescu publica primul volum din ceea ce vrea sa fie o panorama amanuntita a vietii noastre literare. Textele au aparut in revista Idei in dialog, dar si in Ziarul de duminica. Fiindca pe langa atentia si capacitatea noastra de memorare trec o sumedenie de informatii care, neretinute, se duc in neant, avem nevoie de asemenea carti care printr-un efort exemplar consemneaza cam tot ce a fost important pe durata unui an intreg, titluri, polemici, interviuri, dezbateri din reviste, emisiuni radio si tv, intr-un cuvant toata nebunia vietii literare cu tot ce poate avea ea sublim, dar si derizoriu. Anul forfecat este 2005, dar analiza incepe din 2004. Vorbind despre altii, Dan C. Mihailescu isi aminteste insa si de intalniri pe care le-a avut la inceputul anilor '90. Intalnirea cu Ion Ratiu din 1990 e un exemplu, mai ales mirarea milionarului cand i s-a spus ca la alegerile prezidentiale nu va castiga mai mult de cateva procente, ceea ce s-a si intamplat. In alt loc, el explica de ce si-a dat demisia de la Institutul de Istoria si Teoria Literaturii, unde lucrase nu mai putin de 23 de ani, in clipa in care a inteles ca a ajuns incompatibil cu ideile lui Eugen Simion, idei evidentiate o data cu aparitia primelor doua volume din Dictionarul general al literaturii romane. Foarte buna este analiza facuta anchetei lui Cristian Ghinea din Dilema (septembrie 2005), Unde sunt intelectualii de stanga? DCM riposteaza: „De unde si pana unde omul cu convingeri de dreapta umbla cu capul in sac si nu vrea sa stie ce se intampla in jur?”. Riposta generata de parerea larg raspandita potrivit careia dreapta e individualista, iar stanga solidara. Nu scapa din vedere nici Uniunea Scriitorilor, aflata la rascruce la ultimele alegeri. Sau articolul sever al lui Alexandru Musina despre starea criticii literare post '89. Sau conditiile in care am fi luat si am lua Nobelul. Cartea ofera foarte multa informatie pe care o poate gusta chiar si cineva din exterior, care nu are nici in clin, nici in maneca cu viata literara. Sub pana lui DCM, aceasta devine un spectacol pus in scena cu multa culoare, picanterii, pigment, dar si luciditate. Probabil senzatia out-sider-ului nu poate fi alta decat aceea pricinuita de un balci al desertaciunilor in care valoarea din cand in cand scanteiaza.
