Un raport publicat recent cu privire la „Impactul Directivei DSM asupra artiștilor și muzicienilor din UE„, bazat pe un sondaj aplicat în rândul a 9.542 de artiști din România și din alte 18 țări ale UE, arată că Directiva DSM 2019 este departe de a fi un succes. Realizat de Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM), Asociaţia Europeană a Organizaţiilor Artiştilor Interpreţi (AEPO-ARTIS) și în colaborare cu Organizația Internațională a Artiștilor (IAO), acesta este cel mai mare sondaj realizat vreodată la nivelul UE cu privire la problemele cu care se confruntă artiștii interpreți sau executanți din industria muzicală.
Sondajul relevă că doar puțin peste 6% dintre artiștii din România sunt mulțumiți de remunerația pe care o primesc din streaming. Raportul este disponibil aici.
În iunie 2019, UE a adoptat Directiva privind drepturile de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală („Directiva DSM”). Capitolul 3 al acesteia a recunoscut poziția fragilă a muzicienilor și a obligat țările UE să pună în aplicare o legislație care să asigure că toți artiștii primesc o remunerație echitabilă. Concret, legislația trebuia să garanteze drepturi efective pentru artiști: de a primi o remunerație adecvată și proporțională, de a primi informații transparente cu privire la toate exploatările înregistrărilor lor, de a solicita o remunerație suplimentară, adecvată și echitabilă, de a-și recupera drepturile de la casele de discuri în anumite situații, precum și de a solicita soluționarea alternativă a litigiilor.
“Cu ocazia împlinirii a 5 ani de la adoptarea directivei DSM, CREDIDAM, AEPO-ARTIS și membrii săi au realizat, pe parcursul primului trimestru al anului 2024, un sondaj în colaborare cu IAO pentru a evalua efectul directivei DSM asupra muzicienilor”, transmite CREDIDAM, într-un comunicat de presă remis cotidianului național ROMÂNIA LIBERĂ.
Rezultatele acestui sondaj sunt analizate de către Daniel Johansson (Universitatea Inland de Științe Aplicate din Norvegia), cercetător independent în domeniul afacerilor muzicale, în raportul său „Stream & Dreams Part 2 – The Impact of the DSM directive on EU Artists and Musicians„. Autorul raportului concluzionează:
Acest studiu a demonstrat, în primul rând, că, deși articolele 18-22 au fost concepute și implementate în legislația națională pentru a consolida poziția artiștilor și a muzicienilor pe piață, încă există lacune în ceea ce privește eficiența legislației. În consecință, acest raport sugerează că sunt necesare măsuri suplimentare din partea UE, a statelor membre și a industriei muzicale.
Se speră ca datele prezentate să servească drept catalizator pentru elaborarea și punerea în aplicare a unor astfel de măsuri suplimentare.”
Principalele constatări la nivelul UE includ:
- Doar 5,1% dintre artiștii respondenți consideră că veniturile obținute din streaming sunt satisfăcătoare, existând disparități semnificative între statele membre.
- În ceea ce privește transparența caselor de discuri, aproximativ 77% dintre artiști nu au primit nivelul de informații detaliate pe care aveau dreptul legal să le primească.
- Doar 35 din cei 4.215 artiști au reușit să își ajusteze termenii contractuali și să primească o remunerație suplimentară.
- Doar 5,9% dintre artiștii din UE au încercat să își recupereze drepturile, iar 69,4% dintre aceștia au eșuat.
- Posibilitatea de soluționare alternativă a litigiilor (menită să evite litigiile costisitoare și să reducă la minimum ostilitatea dintre cei aflați în litigiu) a fost foarte puțin utilizată, iar atunci când a fost utilizată, majoritatea artiștilor (60%) nu au considerat-o utilă.
În România, rezultatele sondajului arată că:
- Doar 8% dintre respondenți au cerut redevențe mai mari. Chiar și așa, 63% dintre ei nu au primit niciun ban în plus de la casele de discuri.
- Doar 10% dintre artiștii interpreți sau executanți români au încercat să își recupereze drepturile și doar 35% dintre aceștia au reușit.
- Mai mult de 70% dintre artiștii interpreți români care au completat sondajul nu au folosit o alternativă de soluționare a litigiilor, deoarece nu s-ar simți confortabili să o folosească.
- 80% dintre artiștii respondenți consideră că modul în care sunt împărțite veniturile din streaming nu este corect.
În ceea ce privește muzicienii independenți, care nu primesc nicio remunerație pentru streaming, Daniel Johansson a declarat că:
„Întrucât muzicienii independenți nu posedă un drept de remunerație pentru streaming, este imperios necesar să se ofere recomandări la nivelul UE cu privire la oportunitatea introducerii de către statele membre a unui astfel de drept de remunerație.”
Sondajul relevă că 1.228 de artiști au ales să ofere comentarii despre cariera lor și despre industria muzicală în general, doar 21 dintre ele putând fi considerate pozitive. Câteva dintre comentariile transmise:
„Sunt o persoană care în cariera mea a cântat 50 de hituri mari pentru 20 de milioane de oameni… și primesc o remunerație care nu hrănește nici măcar un câine, amuzant, nu-i așa?”
„Nu am primit niciun ban pentru înregistrarea care a fost în top vânzări timp de mai multe săptămâni… Sunt falit, așa că nu-mi permit să angajez un avocat…”
„Cred că noi, ca muzicieni de sesiune, ar trebui să fim plătiți pentru streaming pe Spotify.”
Un artist a întrebat: „Când vor fi puse în aplicare drepturile artiștilor interpreți sau executanți pentru streaming?”.
Guvernele celor 27 de state membre ale UE sunt singurele care pot răspunde la această întrebare. Este responsabilitatea lor să adopte o legislație care să facă eficientă directiva DSM, iar acest raport arată clar că, până în prezent, nu au reușit să facă acest lucru.
România a optat pentru o transpunere literală a Directivei DSM pentru articolele 18-22, însă acest lucru nu a îmbunătățit deloc situația artiștilor interpreți și executanți în mediul online. Legislația actuală trebuie revizuită cât mai rapid posibil în beneficiul acestora.
Secretarul general al AEPO-ARTIS, Ioan Kaes, a comentat: „Acest raport ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru guvernele naționale din întreaga UE și din restul Europei (inclusiv din Regatul Unit). Factorii de decizie politică ar trebui să constate lipsa de impact pe care a avut-o directiva DSM și să facă modificările legislative necesare pentru a se asigura că obiectivul principal al directivei – remunerarea echitabilă – este atins.”
Directorul executiv al Asociației CREDIDAM, Ștefan Gheorghiu, a declarat: „Toate mecanismele suplimentare prevăzute de articolele 18-22 rămân nerezolvate în absența unui mecanism clar și simplu, care să garanteze cu adevărat artiștilor interpreți sau executanți remunerația adecvată și proporțională prevăzută de Directiva DSM. Cerem completarea actualului articol de Lege, art.119 privind drepturile de închiriere sau împrumut cu dreptul de punere la dispoziție. Platformele online ar trebui să achite artiștilor remunerația echitabilă. Aceasta este normalitatea”.
Comentând necesitatea de a face efectiv dreptul la o remunerație adecvată și proporțională(așa cum este inclus în articolul 18), Daniel Johansson concluzionează:
„Se pare că este necesară o ghidare cu privire la tipul de mecanisme adecvate pe care statele membre ar trebui să le pună în aplicare pentru a face ca articolul 18 să fie eficient. În special, acest lucru ar ajuta acele state membre care au optat pentru o transpunere textuală a articolului să aleagă în cunoștință de cauză ce mecanisme să introducă. Unele state membre au introdus diverse mecanisme de remunerare legală și, prin urmare, există o lipsă de armonizare în întreaga Uniune Europeană. Acest lucru ar putea avea consecințe nedorite pe termen lung, în sensul în care remunerarea din streaming funcționează diferit în unele state membre în comparație cu altele”.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
